duminică, 20 august 2017

Recenzie Magonia - Maria Dahvana Headley



Am citit cărți fantasy în care personajele sunt vampiri, vârcolaci, îngeri. Chiar moartea, da însuși moarte, era personajul principal într-o asfel de carte, dar oameni-pasăre nu am întâlnit în niciuna. Din acest motiv  Magonia de Maria Dahvana Headley primește notă maximă pentru originalitate.

Un alt lucru pe care mi-ar plăcea să îl întâlnesc la cât mai multe cărți ar fi un mic paragraf, chiar și o propoziție în care autorul să ne ofere o mică explicație de ce a ales să își numească asfel personajele. Cum ei sunt ca și copiii lor cu siguranță există un motiv în spatele acestei decizii.
  "Mama: În ziua aceea, după ce crezuserăm că te vom pierde, am știut deodată că numele tău e Aza. Trebuia să fii numită după tot spectrul, de la A la Z. Era perfect." 

Aza Ray Boyle este o tânără care la vârsta de un an a fost diagnosticată cu o boală foarte rară. pentru care medicina încă nu a descoperit niciun leac. Este o boală atât de rară încât a fost numită după numele ei Sindromul Azaray.

  "Nimeni nu m-a întrebat și pe mine când laboratorul a publicat în Nature și i-a dat acestei boli numele meu. Aș fi zis nu. Mi-ar fi plăcut să-mi botez singură boala: Jigodism sau ceva și mai oribil, de exemplu Elmer sau Clive." 

 Chiar dacă doctorii nu i-au dat foarte mari șanse de supraviețuire, Aza a luptat și se apropie să împlinească șaisprezece ani, vârsta care reprezintă următorul prag în care medicii au stabilit că ea o să moară. Mai are o săptămâna, așa că plănuiește să facă din ziua ei o mare petrecere în care să invite foarte multe persoane.
    "Dar pentru petrecerea de șaisprezece ani îmi notez niște scenarii mai grozave- un clovn mort, un tort gigantic, supraetajat, din care să ies eu, un balon cu aer cald care vine din cer deasupra mea. Din balon atârnă o funie. Mă urc. Plec în zbor cu balonul. Pentru totdeauna.
   De câtă suferință m-ar scuti asta? De foarte multă. Mai puțin de suferința clovnului mort, care moare nu că vrea el, ci eu."

 Din nefericire Aza nu mai apucă să își îndeplinească niciuna din dorințe pentru că într-o seară este răpusă de boală.  Moare doar pentru oameni, pentru că ea se trezește bine mersi la bordul lui Amina Pennarum , corabia pe care a zărit-o și când trăia pe pământ, printre cei care se îneacă, dar nimeni nu a crezut-o dând vina pe imaginația ei foarte bogată și pe efectul medicamentelor, cu excepția lui Jason, cel mai bun și singurul ei prieten.

 Din fata mereu bolnavă se trezește acum că trebuie să devină un fel de eroină pentru cei aflați la bordul navei, dar și pentru întreg ținutul Magonian.
 Magonia este o lume în care oamenii au o ușiță în pieptul lor unde se adăpostește canwr-ul, o pasăre care trăiește și cântă în interiorul lor. Acest cântec reprezint puterea lor.

 Pe de altă parte Jason nu acceptă că Aza a murit, iar vocea ei care îl striga în ziua înmormântării acesteia este speranța de care el se agăță. Știe că nu e un motiv plauzibil și nici măcar mamele lui oricât de mult l-ar iubi nu ar accepta una ca asta, dar dragostea pe care o simte pentru Aza depășește limitele rațiunii.

 Care va fi deznodământul poveștii celor doi prieteni și prin ce aventuri vor trebui să treacă vă las pe voi să descoperiți.

Chiar dacă poate o să vi se pară puțin plictisitoarea și enervantă povestea Azei la început, eu zic să îi acordați totuși o șansă și să citiți Magonia până la final, pentru că vă veți îndrăgosti de ținutul Magonian și de poveștile ce stau la baza lui.

 Felul Azei de a fi nu se va schimba, din contra egoul ei va crește considerabil, dar personajele noi vor aduce mai multă culoare cărții, în felul acesta ele devenind un fel de compensație pentru noi cititorii. Pentru asta și pentru că se preconizează un triunghi amoros -ceea ce urasc eu cel mai mult- Magonia a primit de la mine patru stele.

2 comentarii: