miercuri, 8 noiembrie 2017

Pauza de o cafea!

   
        Dacă toamna se numără bobocii, m-am gândit şi eu să intru în rândul oameniilor, dar nu la numărat bobocii ci ideile. Da, m-am decis să încep o afacere în care să îmbin plăcutul cu utilul.

      Să începi o afacere nu e greu, dar e mai dificil să o ții pe linia de plutire, aşa că am căutat pe net informații şi după o lungă cugetare am ales să încep o afacere în franciză şi nu una start-up. 

                                       De ce franciză şi nu start-up? 

   În primul rând îmi pare mai sigur şi nu risc să pierd toată investiția, dar cel mai mult m-a încântat multitudinea de domenii pentru care aş putea să optez.  

      Uneori şi prea mult îți dă dureri de cap, dar în cazul meu a fost foarte simplu de ales pentru că ştiam ce îmi doresc, o franciza profitabila. Am  intrat pe situl lor, www.francize.ro şi după nici cinci minute ştiam ce franciză a fost creată pentru suflețelul meu, franciza tucano coffee, pentru că o împătimită de lectură trebuie să iubească foarte mult şi cafeaua ca să poată să transforme nopțiile în zile.

   Pentru ca visul meu să devină realitate mai am nevoie şi de un prieten pe care să-l conving şi care la rândul lui să aibă aceleaşi pasiuni ca şi mine şi bineînteles să mă ajute puțin şi financiar.

           Unde's doi puterea creşte era o vorbă şi în acest caz sunt 100% de acord cu ea. 

  -Bună năşico! Ghiceşte ce fac eu în această zii mohorâtă de noimbrie?
  -Dacă ai timp să vorbeşti la telefon, automat ai timp liber, aşa că mai mult ca sigur citeşti la ora asta.  Vremea urâtă de afară e scuza ta perfectă ca să nu mai faci altceva.
  -Răspuns greşit, dar ceea ce fac are legătură mai mult sau mai puțin cu cărțiile. M-am decis să îmi deschid un book coffee, în care oamenii să se poată relaxa citind o carte şi bând o super cafea.
  -O afacere în zilele astea de criză? Tu cred că eşti nebună! 
  -Tocmai de asta mă gândeam să încep o afacere de tip franciză! E mai sigură şi partea bună pentru mine e că au şi un domeniu legat de asta.
  -Păi ce să-ți zic eu finuțo? Iubitori de cafea vor exista mereu chiar şi pe criza asta, iar dacă le pui lângă cafea şi o carte bună atunci mai mult ca sigur o să petreacă ore bune în cafenea ta. 
 -Atunci ce zici, te interesează să devenim partenere de business?
 - Mă tentează oferta ta. Trimite-mi un link ca să citesc eu mai bine ce şi cum şi revin mai pe seară cu un răspuns sigur, dar mai mult ca sigur mă bag şi eu.

Am scris acest articol pentru superblog2017.
  

luni, 6 noiembrie 2017

Recomandare pentru sufletul lui Celaena!

-Ce faci, iubito? Iar citeşti? Ai terminat treburile?
-Nu, dar asta e singurul mod în care ma pot relaxa şi să uit de oboseală.
-De data asta ce carte ai ales? E una romantică sau ai trecut la fantasy?
-M-am gândit să mai schimb genul aşa că am ales un fantasy de la editura mea preferată, Rao.
-Sincer coperta arată super.
-Da, de asta se numără printre preferații mei. Au multe cărți la care pe lângă designul de invidiat la marea majoritate sunt şi hardcover.
-Şi despre ce e vorba în cartea asta?
-E al treilea volum din seria Tronul de cleştar, Moştenitoarea focului şi îmi pare rău că nu am atât de mult timp la dispoziție ca să citesc cât aş vrea, pentru că am şi volumul patru.
- Deja ai ajuns la al treilea volum? Asta e de bine. Înseamnă că este o serie care merită dacă ai investit în continuare bani în ea.
-Da, îmi place foarte mult. Dar cel mi mult mă atrage faptul că personajul principal se aseamănă foarte mult cu mine. Adoră să citească şi nu se dă niciodată învinsă indiferent de poblema pe care o întâmpină.
-Poate ai o soră geamănă de care habar nu aveai!
-Ar fi cam imposibil să fim surori gemene ținând seama de culoarea părului. Ea are un păr superb, lung şi blond, pe când al meu e castaniu şi după cum bine ştii, niciodată nu îmi creşte mai mare decât la nivelul umerilor.
-Atunci poate aveți măcar un părinte comun. Dar nu mi-ai spus cum o cheamă pe această războinică?
-Celaena.
-Şi dacă ar fi, ce carte i-ai recomanda surorii tale vitrege.
-Ceva romantic. Că de acțiune are săraca parte cu vârf şi îndesat. Si aşa şi ea oscilează între doi bărbați şi chiar are nevoie să se inspire.
-Şi ce carte romantică din sutele pe care le-ai citit crezi că i-ar placea?
-Ceva scris de Nicholas Sparks.Ultima pe care eu am citit-o a fost Refugiul şi mi-a plăcut foarte mult. Cu Nicholas Sparks niciodată nu dai greş dacă vrei să citeşti o carte romantică care să te impresioneze până la lacrimi. Nu cred că mai există un scriitor care să picteze de fiecare dată cu ajutorul cuvintelor sentimentul ăsta numit, dragoste.
-Nicholas nu prea pare genul meu, dar seria asta cu Celaena mai să zic că parcă m-ar tenta şi pe mine.
-Eu zic că ar fi pe gustul tău şi poate până la sfârşit te răzgândeşti şi în privința lui Nicholas Sparks.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

vineri, 3 noiembrie 2017

Hainele de la Answear muză de inspirație!

Când te decizi să faci nunta în luna noiembrie pe lânga stresul propriu-zis mai eşti presat şi de o zi foarte scurtă. Pentru a fenta puțin timpul ne-am decis să chemăm un fotograf profesionist ca să ne facă o şedință foto şi pozele să le postăm în albumul final.

Am vorbit cu omul, am plătit un avans şi după două luni de aşteptare ziua cea mare a venit. Livingul unde urma să facem şedința foto era pregătit, fotograful urma să ajungă în cel mult doua ore, totul era perfect. Sau asta credeam noi când ne-am dus la masă şi am lăsat-o pe verişoara mea de cinci ani în living desenând în cartea ei de colorat. De unde să ştim noi că fetița urma să-şi exprime talentul şi pe pereții noştri?

  - Mi-am dorit un tablou în living pictat de tine, dar se pare că Ina ți-a luat-o înainte de data asta. A moştenit talentul tău la desen! Nu vreau să ştiu cum arată pereții tăi de acasă şi poate într-o altă zi aş fi râs până m-ar fi durut burta, dar acum doar pentru privirea asta de îngeraş nevinovat nu fac o criză de țipete.

-În clipa asta nu-mi găsesc cuvinte să-mi cer scuze. Îmi vine să intru în pământ de ruşine. E pentru prima dată când face o asfel de năzbâtie.

-Ce facem acum iubito? Doar nu putem să amânăm pentru că pierdem avansul. Iar timp ca să eliberăm o altă cameră pentru sedință nu mai avem.

- E vina mea pentru că mi-am lăsat fiica nesupravegheată aşa că s-ar putea să am o soluție doar că trebuie să faceți ceva sacrificii, mai ales tu Anca.

-Spune-mi ce să fac şi fac orice.

-Ai rochii pe care nu le foloseşti?

-Da, am câteva de la answear care acum îmi sunt mari si chiar imi doream sa imi cumpar altele. Dar ce vrei să faci cu ele?

-Adu-mi toate rochiile pe care nu le mai porți. Dacă sunt cu imprimeuri florare atunci e şi mai bine pentru că o să tai din ele şi o să-ți creez în exclusivitate un tablou 3D nu pictat ci din rochii. Ce bine că am la mine mereu tot ce-mi trebuie pentru a crea un tablou. Nu se ştie niciodată când te loveşte inspirația..

- Rochii nu prea am cu imprimeuri, dar am o grămadă de tricouri. Merg şi ele? Noroc cu cei de la answear #WeAreTheAnswear.

- Cu cât mai multe cu atât mai bine pentru că o să am din ce alege pentru a face un peisaj.

-Atunci pot să-ți aduc o cămaşe albastră de a lui Marius pe care vreau neapărat să scap de ea şi să-i cumpăr alta de pe answear.ro, iar din materialul ei o să iese un cer sau un lac superb.

- Toate până la cămaşa mea.

-Îmi pare rău iubitule, dar dacă eu pot să renunț la câteva rochii atunci şi tu poți renunța la cămaşa preferată.

  Şi asfel hainele mele şi ale viitorului meu soț s-au trasformat într-un tablou 3D pe care mi-l doream foarte mult, iar şedița foto a ieşit de nota 10.


Am scris acest articol pentru superblog 2017.

miercuri, 1 noiembrie 2017

Întâlnirea de gradul 0!

   
      

           Mereu am crezut în extratereştii. Dacă noi existăm ei de ce nu ar putea să trăiască pe o altă planetă. Cu ce am fi noi mai speciali? Dar să am o asfel de entitate în fața propriilor ochi mă cam face să îmi tremure genunchi şi să nu mai fiu foarte sigură de stabilitatea lor.

      Arată exact cum mi i-am imaginat. Nu depăşeşte mai mult de 1,5 metrii, are ochii negri, culoare pentru care sincer îl invidiez pentru că mereu mi-am dorit să am ochii de un negru atât de pătrunzător. Culoare verde a pielii e singurul lucru care îl deosebeşte de noi, asta la prima vedere pentru că nu am apucat să purtăm o discuție ca să pot să-mi fac o mică idee de cât de avansați sau nu sunt de noi.

         -Vorbeşti româneşte sau o altă limbă pământească?
  Îmi face un mic semn din deget, iar apoi îl văd cum ochii lui devin un fel de google translate şi după câteva secunde pe ecranul format se desluşeşte scris cu litera mari, un singur cuvânt, România. Wow cât de tare. Se pare că mi-am primit singură răspunsul. Şi, clar sunt mai avansați decât noi.

          -Da, pot vorbi toate limbile scrise, atât cele din prezent cât şi limbile pe care voi, oamenii, le numiți limbi moarte.

         - Cum te cheamă şi de unde vii? Ieri am văzut pe laptop trailerul la un film Sf în care unul din personaje parcă ar fi fost fratele tau geamăn. Ori regizorul te cunoaşte şi el, ori imaginația lui e foarte bună.

        -  Film? SF? Modul meu de căutare nu găseşte un sinonim în limba mea pentru aceste cuvinte. Ce este un film?

         -  Nu pot să cred. Chiar nu ştii ce e ală un film? Nu-mi spune că la cât de avansați sunteți din punct de vedere tehnologic să nu fii auzit sau văzut pâna acum un film. Voi ne urmăriți pe noi cu ajutorul dispozitivelor?

         -Da. Altfel nu am ştii cum să ne ferim de americanii care încearcă mereu să pună mâna pe noi.

         -Şi când ne urmăriți cum o faceți? Folosiți un fel de cameră video, iar imaginea o proiectați pe un dispozitiv.?

        - Da. Avem un panou prin care vedem ce faceți la orice oră. Fiecare extraterestru are repartizat un om pe care trebuie să-l supravegheze 24 din 24. Bineînțeles că nu suntem chiar atât de indiscreți şi vă lasăm să aveți momente intime.
 
     Off, ce bine pentru că deja în capul meu apăreau mii de imagini cu mine făcând duş şi un extraterestru uitându-se la ele de fiecare dată.

         -Mi-ai luat o piatră de pe inimă acum. Chiar mă gândeam cât de nebună aş parea dacă m-aş duce mâine să te dau în judecată pentru violare de intimitate sau spionaj.

        -Da, ar fi fost cam nasol pentru tine.Dar de ce ai întrebat dacă vă urmărim?

        -Păi de fiecare dată când te uiți ce fac eu e ca şi cum ai vedea un film. Cam cu asta se mănâncă, doar că în filmele pe care le vedem noi fiecare personaj nu joacă rolul lui de zi cu zi, ci unul impus de regizor-persoana care a scris acel scenariu. Uneori povestea e inspirată din fapte reale cum sunt şi înregistrăriile pe care le urmăriți voi cu noi, dar uneori sunt doar rodul imaginației, aşa cum e Dincolo de orizont, filmul cu Frank Grillo despre care ți-am vorbit. Vrei să-l urmărim împreună şi să dezbatem cât adevăr există în el?

        -Da. Mi-ar placea să văd cum ne vedeți voi oamenii pe noi, extratereşti.

         -Bine, atunci te aştept la ora 20 pe data de 3 noiembrie în camera mea ca să urmărim împreună premierea acestui film.

        - Atunci o să revin vineri seara. Sper că ştii că această întâlnire trebuie să rămână secretă?

         -Crede-mă, dacă nu vreau să risc să ajung la balamuc, atunci o să-mi țin gura închisă. Dar nu mi-ai spus cum te cheama. Adică eu te invit în casa mea, în dormitorul meu dacă stau bine să mă gândesc şi tu nici măcar nu te prezinți. La noi asta se traduce ca şi cum nu ai avea cei şapte ani de acasă, lucru foarte urât.

Nu am mai apucat să aud şi cum îl cheamă pentru că alarma m-a trezit. Wow ce vis ciudat am avut. E pentru ultima dată când mă uit la filme până târziu pentru că nu se ştie ce naiba o să mai visez. De data asta am avut noroc pentru că Dincolo de orizont a fost genul Sf şi nu un horror pentru că dacă vizitatorul meu ar fi fost un monstru si nu un extraterestru altfel ar fi stat lucrurile.

Am scris acest articol pentru superblog2017.

luni, 30 octombrie 2017

1, 2, 3 apă de izvor şi totul e ok !

1, 2, 3, stânga. 1, 2, 3, dreapta.  De la început.

Versurile melodie Je t'aime de Lara Fabian au fost înlocuite în gândurile mele de cuvintele instructorului. De o săptămână repetăm dansul mirilor şi dacă logic ar trebui să ne îndreptăm spre mai bine realitatea stă diametral opus. Unghiile de la picioarele mele nu mai au nevoie sa fie date cu ojă pentru că Marius, viitorul meu soț s-a ocupat de asta. Noroc că o să port pantofi că aşa e obiceiul ca nu cumva să-mi fugă norocul printre degete, că altfel toți invitații ar admira opera lui.

Dacă pe fața instructorului nu se citeşte niciun fel de reacție, pe a mea şi a lui Marius se vede epuizarea totală şi dezamăgirea. Avem nevoie de o pauză, o pauză în care să ne tragem sufletele şi să ne îmbărbătăm unul pe altu.

- Eu zic să facem o pauză? Să bem puțină apă şi peste cinci minute o să o luăm de la capăt. Se poate?
- Da, e ok. Aveți cinci minute şi după o să mai continuăm o jumătate de oră? Azi trebuie neapărat să vă iese perfect măcar jumătate din melodie şi în restul de timp care ne-a mai rămas să învătăm şi restul.
-E ok, domn profesor.
- Anca, eu nu mai rezist. Exersăm deja de o săptămână şi la mine nu se vede nicio îmbunătățire. Declar oficial că la capitolul dans am fost înzestrat cu două picioare stângi.
-Ia o gură de apă de izvor şi nu mai vorbi prostii. O să vezi că totul o să fie bine.
-Da, dacă cumva apa asta de izvor nu e apă obisnuită ci apă cu puteri supranaturale, care ca printr-o magie o să mă transforme într-un Mihai Petre al dansului.
-Nu cred că apa de izvor La fantana are asfel de propietăți, dar sincer gustul e foarte bun. Nu crezi la fel?
- Ba da. Ce zici să luăm câte o sticlă pentru fiecare invitat ca să se răcorească şi ei după ce joacă învârtita sau sârba?
- Vezi, nu eşti tu un Mihai Petre al dansului, dar la capitolul aranjarea unei nunți te pricepi mai bine decât oricine.
- Hai nu mă mai pieptăna atâta că oricum nu ştiu cât de mult o să mă ajute asta cu dansul.
-Cele cinci minute au trecut. Sunteți gata să valsăm?
- Da. Am băut apa asta de izvor, ne-am răcorit, ne- am încărcat cu energie pozitivă de la ea, acum să vedem dacă are şi puteri magice şi să ne iasă şi nouă valsul astă o dată pentru totdeauna.

Credeți-mă pe cuvânt dansul nostru în acea zi nu a avut mari modificări în bine, dar măcar am rezolvat problema apei pentru invitați cu această ocazie. Mai sunt oricum două săptămâni până la marele eveniment şi fumul ne va învălui complet picioarele, aşa că invitații nu o să poată să vadă cum ne dăm cu stângul în dreptul. Partea bună e că vor avea ce să bea după ce vor dansa ei.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

vineri, 27 octombrie 2017

Casa mea de nota A+++ !

         
  "Muncă şi iar muncă ca să ajungi într-o zi să ai patru pereți pe care să-i poți numi acasă."
 
     Cred că asta a fost unul din sfaturile bunicului meu, un sfat pe care îl auzeam de cel puțin doua ori pe zi în vacanțele de vară pe care le petreceam cu el. Aşa că aceste lucruri mi-au rămas întipărite adânc în minte şi primul lucru pe care ni l-am cumpărat eu şi soțul meu a fost o casă. Cuvântul bloc îl sperie şi îl face să aibă coşmaruri, dar nicio secundă nu s-a gândit ce înseamnă o locuință la țară. Da, sunt şi avantaje pentru care eu şi copiii noştri o să-i mulțumim într-o zi, dar acum când vedem cât e de muncă simt că încep să albesc mai devreme decât ar fi cazul.

   Când ne-am văzut cu actele în mână, propietari, câteva zile eram ca şi cum l-am fi prins pe Dumnezeu de picioare, dar în clipa în care ne-am decis să facem mici schimbări-care mai târziu s-au transformat într-un adevărat şantier- adevăratele probleme au început să apară.

  Prima problemă pe care am întâmpinat-o a fost la certificatul energetic pe care vechiul propietar ni l-a înmânat. Fiind ceva nou şi pentru noi ne-am gândit să apelăm la profesionişti ca să ne explice ce e cu cifrele alea în care ne prindeam nasul, aşa că am apelat la un auditor energetic. După o discuție foarte politicoasă cu acesta am aflat că cifrele alea nu arătau foarte bine pentru noi şi trebuia să facem schimbări ca să micşorăm consumul de energie. O cheltuială în plus pe care nu am prevăzut-o, dar tot acest domn ne-a scos din impas, spunându-ne că aceşti bani îi vom recupera prin facturi mai mici la lumină. Tot răul spre bine cum am spune noi românii, aşa că pe lângă mobilă nouă pentru dormitorul viitorului copil, o bibliotecă pentru cărțile mele pe listă au mai apărut şi electrocasnice A+++ că doar astea sunt bune la fel ca şi la orele de engleză, notele de B, C sau D nu ajută.

   Chiar dacă a trebuit să facem anumite sacrificii, am mai renunțat la mobilă, un lucru îl ştim cu siguranță, că atunci când şantierul se va sfârşi pentru noi, o să avem o casă care va primi nota A +++ la categoria consum de energie şi asta ne încălzeşte sufletele, iar copiii noştri dacă vor vrea să-şi consume energia o vor putea face prin curte alergându-se şi nu în fata unui calculator sau a televizorului.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

miercuri, 25 octombrie 2017

Distracția se plăteşte, dar dobânda este 0!


         -Iubito, am să-ți dau o veste bună şi una proastă. Pe care vrei să o auzi mai întâi?
        -Începe cu cea proastă si las-o la urmă pe cea bună ca şi medicament.
        - În weekend avem iar o nuntă la care trebuie să mergem.
 
      Altă nuntă?? De fapt, ce mă mai mir? Nici nu-mi mai aduc aminte de ultima sâmbătă petrecută acasă şi nu într-un restaurant la o nuntă sau botez. Citisem eu undeva că anul 2017 e benefic pentru cuplurile care se decid să facă acest pas, dar nu m-am gândit la o asfel de avalanşă de nunți.

      -Şi care e vestea cea bună? Am câştigat cumva la loto şi nu mai trebuie să ne face griji pentru rata de la maşină, facturile lunare?  Pentru că sincer, e a doua nuntă într-o singură lună şi nu îmi dau seama cum o să ne descurcăm? Plus că luna asta trebuie să mergem să alegem şi noi tortul pentru nunta noastră. Mai avem de plătit şi pe doamna care ne aranjează sala. Noi mergem în fiecare weekend la câte o nuntă, dar ai uitat că mai avem nevoie de bani şi pentru a noastră.

      - Nu am uitat că avem nevoie de bani şi mi-ar fi plăcut să-ți dau o asfel de veste, dar cum noi nu jucăm e cam imposibil.  Vestea bună e că rochia pe care nu ai purtat-o la nunta verişoarei tale pentru că avea aceeaşi nuanță ca şi a naşei o vei folosi acum.

       -Da, dacă problema cu ținuta mea s-a rezolvat, întrebarea mea e de unde facem rost de bani ca să băgăm în plic, pentru că distracția se plăteşte?

     -Azi am stat de vorbă cu colegii de lamuncă şi ei mi-au sugerat să fac un împrumut la Telecredit. Cum nu auzisem de ei am dat un search pe google şi am aflat că sunt o instituție nebancară care oferă credite online. Cu un număr foarte mic de documente putem împrumuta 500 de lei pe care îi putem returna în 30 de zile. Un împrumut fără garanții e exact de ce avem noi acum nevoie. Telecredit, împrumut simplu şi rapid. În felul acesta o să ne ramână bani şi pentru ultimele noastre pregătiri.

       -Da, iar apoi luna viitoare o să îi returnăm dublu cu dobânda.
      - Aaa, am uitat de cea mai bună parte. La telecredit au şi împrumut dobândă 0, aşa că eu zic să-ți scoți rochia şi să te pregăteşti, pentru că sâmbătă o să exersăm încă o dată valsul pentru când o să vină ziua cea mare pentru noi.
    - Dacă pui aşa problema, atunci de abia aştept să port noua rochie şi să dansez cu tine.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

luni, 23 octombrie 2017

Geanta mea, jobenul unui magician!

Geanta unei femei e ca şi jobenul unui magician. Cere orice şi cu siguranță ea va găsi acel ceva într-un buzunar magic al genții ei. Cred că şi un iepuraş drăguț dacă vrei, e posibil să fie ascuns pe acolo.

  Eu încă nu am mers chiar aşa departe încât să-mi iau un animal de companie în rucsacul meu, chiar dacă iubitul meu se mai amuză asfel pe seama mea. Ce nu ştie el, e că şi dacă aş vrea, nu cred că săracul animaluț ar mai gasi loc, pentru că am foarte multe chestii la care bineînțeles că nu pot să renunț.

Primul lucru pe care îl gasesti în fiecare geantă sau rucsac pe care le am e o carte. Nu se ştie niciodată când se iveşte o oportunitate să-mi petrec timpul în compania ei. Ce fel de împătimită de lectură aş mai fi dacă nu aş avea cel puțin 2-3 semne ca să țin evidența citatelor? Dacă cumvă printr-o minune nu găsesc niciunul, nu e nicio problemă, pentru că automat colecția de bonuri îşi va găsi şi ea o întrebuințare. Da, unii colecționează timbre pe când eu țin în portofel sau prin rucsac numai bonuri. Cine are nevoie de acte? Ancuța cu siguranța nu. Singurele acte pe care le am în portofel sunt buletinul şi permisul auto.

Tot pentru citit, mi-am comandat trei perechi de ochelari, ca să nu mai fiu nevoită să-i mut dintr-o parte în alta. Asfel, în prezent am în fiecare geantă-cele pe care le folosesc cel mai des- o pereche de ochelari.

Nu sunt o tocilară înrăită, aşa ca pe lângă cele menționate mai sus, în geanta mea se găsesc şi farduri şi un ruj. O femeie trebuie să fie mereu la înălțime şi să arate bine, chiar şi atunci când citeşte pe o bancă în parc sau în autobuz.

Cam astea sunt lucrurile nelipsite din geanta mea zilnică. Voi ce lucruri speciale dețineți în afară de telefon?

Acest articol a fost scris pentru superblog 2017.
 

vineri, 20 octombrie 2017

Nu-i magie, e presa de ulei Yoda !

E posibil să fii trăit pâna la vârsta de douăzeci şi şase de ani şi habar să nu ai că suferi de claustrophobie? Răspunsul e nu, dar în seara asta de când am păşit în bucătărie, parcă m-au trecut toate apele, iar încăperea s-ar fi micşorat ca prin magie. Nu, nu a venit Harry Potter şi mi-a vrăjit bucătăria, dar să ştii că urmează să-i găteşti scriitoarei care i-a dat viață şi mi-a înfrumusețat copilăria, are cam acelaşi efect asupra mea.

 Asfel de lucruri se întâmplă o dată în viață, asă că totul trebuie să meargă ca la carte, nu e loc de nicio greşeală. Am vorbit cu ospătarii să fie pregătiți să o întâmpine pe J.K Rowling şi pe invitații ei cu şampanie. Pe mese am pus trandafiri, florile ei preferate, iar orchesta a fost la rândul ei aleasă pe spranceană.

  Acum cea mai mare greutate stă pe umerii mei, să-mi calmez emoțiile şi să pregătesc o masă care să o inspire şi să o convingă să mai revină în țara noastră. Cât timp eu fac ultimele verificari, ca nu cumva să lipsească ceva, mi-am pregătit artileria grea şi anume presa de ulei Yoda Home Pro, pentru că doar gătind sănătos am şanse să fiu apreciată.

Agitația din jurul meu nu poate să însemne decât un singur lucru, invitații au sosit, aşa că până soseşte ospătarul cu comanda îmi țin respirația. Nici nu vreau să mă gândesc ce mâncăruri sofisticate o să-mi ceară şi cum o să o dau în bară.

  O asfel de gândire negativistă nu are ce căuta în bucătăria mea. Până la urmă e doar un om, aşa că nu am de ce să mă stresez şi cea mai bună dovadă a faptului că această autoare reuşeşte să mă surprindă de fiecare dată e comanda ei, sărmăluțe în foi de viță de vie şi plăcintă cu mere şi dovleac.

  -Sunt cumva la camera ascunsă şi toată pregătirea asta e o farsă? Unde e sushiul, cordon bleu de pui la cuptor, macarons sau mai ştiu eu ce rețetă sofisticată pe care le vedem doar în filme? Vrei să spui că n-am dormit două zile ca să învăț rețete la care mi se împleticea limba în gură doar spunându-le denumirea degeaba?

-Nu e nicio farsă chefa. Asta e ceea ce a cerut, iar invitatul ei a mai vrut şi un piept de pui în crustă de legume.

-Piept de pui în crustă de legume zici, nu? Ce bine că am dat drumul la presa de ulei pentru că o să folosesc uleiul obținut pentru a prăji legumele în el şi să-i dau o aromă mai specială. Sunt aşa mândră de noua mea achiziție şi de faptul că am profitat de promoțiile Yoda. Nu-mi vine să cred că prima persoană care va mânca mâncare gătită în acest uleiul presat la rece este J.K. Rowling. Cu siguranță magia mea o va încânta şi gustul care îți face să-ți plouă în gură o vor convinge că a făcut cea mai bună alegere când a ales să vină în restaurantul meu. Sarmalele în foi de viță de vie chiar dacă nu sunt o mâncare sofisticată, faptul că o să călesc puțin ceapa în ulei înainte de a o adăuga la compoziție cu siguranță îi va da un alt rang culinar.

Care e cea mai mare bucurie a unui bucătar? Să vezi cum farfuriile pe care tu le-ai pregătit din toată inima se întorc goale şi pe fața clientului tău apare un zâmbet. Asta e ceea ce am primit eu de la J. K Rowling, dar şi un autograf care acum are loc de cinste în localul meu.

Acest articol a fost scris pentru superblog 2017.

miercuri, 18 octombrie 2017

Minciuna are picioare scurte cu ştampila Colop.

Când auzi cuvântul ştampilă automat gândul îți zboară la un birou pe care domneşte la loc de cinste un maldăr imens de documente ce aşteaptă cuminte să îi vină rândul la ştampilat. Pe mine acest cuvânt mă duce cu gândul la copilărie şi la cum am fost prinsă şi pedepsită pentru o minciună din cauza unei ştampile Colop.

   Aveam şaisprezece ani şi la noi în sat nu existau cluburi sau baruri în care tinerii să iasă şi să-şi facă de cap cum se găseau în marile oraşe. Acum lucrurile s-au schimbat, dar pe atunci singura noastră distracție era discoteca pe care un vecin o deschidea în fiecare seară de sâmbătă sau în zilele importante din an: Crăciunul sau sărbătorile pascale. Vă dați seama că pentru noi era sfârşitul lumii dacă pierdeam o singură seară, aşa că toată săptămâna faceam tot ce ne cereau părinții nu cumva să fim pedepsiți şi să ratăm toată distracția.

Dacă o singură seară ne răscolea inimile în asemenea hal, atunci imaginați-vă câteva luni bune la care eu a trebuit să le fac față cu stoicism.
Am luat o notă mică la istorie, mai exact un şase, aşa că am fost pedepsită până la sfârşitul anului şcolar. Fiind de abia martie, asta însemna patru luni de secetă şi indiferent de cât m-am rugat de ei, părinții mei nu au cedat şi au rămas fermi. Pe atunci nu realizam că ei nu-mi vroiau decât binele, dar copil fiind le-am călcat peste cuvânt şi am plecat pe ascuns la discotecă.

Mi-am pregătit toată săptămâna terenul, am inventat scuza perfectă si anume ziua unei colege de liceu, dar am omis un singur lucru, ştampila Colop. Ce legătură există într-o discotecă şi o ştampilă, asta e întrebarea de o sută de puncte pe care bănuiesc că marea majoritate v-o puneți în acest moment.
Dacă nu v-ați dat seama, atunci nu-mi rămâne decât să vă luminez eu.

 Discoteca fiind la țară afacerea vecinului meu nu era una foarte profitabilă mai ales că marea majoritate a clienților lui, erau tineri de vârsta mea, care nu spărgeam o avere pentru o distracție de o seară. Ca cifra lui de afaceri să fie pe plus acesta ne punea să plătim o taxă de intrare. Bineînteles că era o sumă modică nu ceva de speriat, iar după ce o achitam acesta era obligat la rândul lui să ne taie un bilet.

Pentru că eram tineri cu capul în nori, veşnic îndrăgostiți şi exista un mare risc să pierdem acel bilet vecinul nostru a venit cu ideea să-si facă o ştampilă personalizată cu inițialele discotecii. Această ştampilă era folosită în primul rând în actele firmei, dar şi pentru a pune o ştampilă pe mâna noastră. În felul acesta eram liberi să ieşim  pe afară fără a ne face probleme că o să fim obligați să plătim încă o dată taxa.

Seara a fost minunată. Nici nu am realizat ce repede s-au scurs orele. Eram atât de mândră de planul meu fără cusur mai că m-aş fi pupat singură dacă aş fi putut, dar dimineața a venit şi era mea de glorie a apus mai repede decât aş fi crezut.

Ştiam că minciuna are picioare scurte, dar nu m-aş fi aşteptat să fie chiar atât de scurte.
Din cauza euforiei sau din obişnuință, indiferent de motiv deznodământul a fost acelaşi, am uitat să-mi şterg ştampila pe care mama mea cu vederea ei mai ageră decât cea a unui şoim a observat-o si asfel am fost prinsă cu minciuna.

 Ce a urmat nu are rost să vă mai povestesc. Se pare că mama mea nu a avut nevoie să fie detectiv ci doar să ştie cum arată ştampila Colop pe care o folosea patronul ca să fiu pedepsită fără drept de apel până la ziua mea de data aceasta, până în septembrie mai exact.

De atunci de fiecare dată când folosesc sau văd pe altcineva folosind o asfel de ştampilă îmi amintesc de isprava mea şi de tristețea pe care am citit-o în ochii mamei mele.

Cu o asfel de povestire bănuiesc că vă aşteptați ca ştampila Colop să fii devenit inamicul meu nr 1. Din contră , pe biroul personal există o asfel de ştampilă nu pentru o afacere ci ca să-mi amintesc să nu mai mint niciodată pe nimeni. Aşa că dacă pentru unii ştampila e  un simplu obiect, pentru mine e ceva personal şi motivațional.

Voi aveți asfel de amintiri în care o ştampilă să fie personajul principal ?

Acest articol a ost scris pentru superblog 2017.

duminică, 15 octombrie 2017

Doar lucrând cu profesionişti ajungi profesionist !

     Acum câteva luni viitorul meu soț a primit o ofertă foarte importantă de a pleca timp de două săptămâni în fiecare lună cu serviciul prin diferite țări şi prin importantă mă refer la un program mai avantajos, dar şi un salariu care ne facea serios cu ochiul.

     Singura cerință era să cunoască engleza la un nivel avansat şi din păcate ce a studiat el la şcoală şi în facultate nu îi era suficient de această dată. Degeaba ştie să poarte o discuție cu un străin ca să afle cum să ajungă dintr-un loc în altu sau cum să nu moară de foame într-o țară străină, dacă atunci când discuția trece de la cordială la una plină de termeni tehnici se pierde şi cum zicem noi mai pe româneşte se uită ca şi curca-n crăci.

    Nu am intrat în depresie pentru că am fost  nevoiți să refuzăm din contră ne-am mobilizat şi am început să căutam pe cineva care să ne ajute cu această problemă şi aşa a ajuns din nou iubitul meu să studieze de parcă ar fi iar la şcoală.  Ne amuzăm câteodată pe această temă, dar din păcate dacă firma lui s-ar fi gândit mai înainte la această posibilitate acum nu numai că ar petrece mai mult timp cu mine, dar ne-am permite şi din punct de vedere financiar mai multe.

                            "CURSURI DE LIMBI STRĂINE PENTRU FIRME"


    Nu numai noi am fost cei care am pierdut ci şi firma lui care la rândul lor au pierdut licitația, aşa că s-au mobilizat şi au căutat nişte profesionişti care să-i ajute. În acest fel au ajuns să lucreze cu Agenția de traduceri Swiss Solutions, care nu numai că au treisprezece ani de experiență, dar au ajuns să fie în topul celor mai importanți douăzeci de furnizori de traduceri specializate din Europa de Est, pentru că doar lucrând cu nişte profesionişti ajungi să fii la rândul tău un profesionist.

   Când l-am văzut pe iubitul meu cât de mulțumit este m-am gândit că dacă astrele ne vor zâmbi în anul următor poate o să îmi încep şi eu o mică afacere. Dacă în cazul, ce afacere să-mi deschid încă mai am dubii în privința cui să cer ajutor când am nevoie de o traducere profesională a unui act şi cine să le ofere angajaților mei cursuri - pentru că am vise mărețe şi mă văd având bineînteles şi subalterni- aş apela cu cea mai mare încredere la agenția de traduceri Swiss Solutions.

    Pâna visele noastre vor deveni realitate  nu ne mai rămâne decât să ne punem serios cu burta pe carte şi sperăm că odată cu ajutorul celor de la Swiss Solutions şi datorită cursurilor de limbi străine pentru firme anul viitor să reuşim mai multe decât am făcut în acest an şi cine ştie poate la anu pe vremea asta o să vorbim prin casă ca doi nebuni în engleză, turcă sau mai ştiu eu ce altă limbă.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2017.

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Ca prin farmec, ziua mea e perfectă!

   
     Paisprezece ani! Primul act de identitate, aşa că trebuie să arăt impecabil. Mi-am ales ținuta. Am fost la coafor, m-am tuns, m-am pensat. Ziua de mâine va fi perfectă.

Cu acest gând am adormit, dar toate planurile mele au fost năruite dimineața când m-am aşezat pe scanul din fața oglinzii pentru a mă machia. Pe fruntea mea, chiar în mijlocul ei, trona mândru nevoie mare un imens coş. Coş să-mi fie cu iertare e puțin spus pentru monstrozitatea de pe fața mea.

Nici nu am realizat când lacrimile m-au năpădit, dar fața speriată din prag a mamei mele mi-a întrerupt pentru câteva secunde potopul lui Noe.
-Ai înnebunit? Ce ai pățit de ai țipat cât te-au ținut plămânii? Ai uitat că locuim la bloc şi că vecina are un copil mic? Vrei să ne trezim cu poliția la uşă, acuzați de tulburarea liniştii publice?

Poliție! Poză! Cazier! Asta cu siguranță mi-ar pune capac. Ce să mai, ar fi cireaşa de pe tort.
-Scuze, mami! Nu am vrut să te supăr pe tine sau pe vecini. Nici nu mi-am dat seama când am țipat, dar crede-mă am o zi proastă rau de tot.

- Dar ce ai pățit? Aseară nici nu-ți încăpeai în piele de fericire pentru că urma să mergi să-ți faci buletinul. Cum te-ai exprimat că nu îmi aduc eu bine aminte?

-O să intru şi eu în rândul colegilor mei şi acum nu o să mai aibă de ce să râdă şi să mă şicaneze cum că aş fi singura fără buletin din clasă. Acum o să aibă un motiv şi mai rau de care să se ia. Uită-te la monstrozitatea care mi-a apărut. Sunt o persoană moartă. Timp de un an de zile, pâna o să ajung la liceu zilele mele fericite s-au încheiat.

- Exagerezi ca de fiecare dată. Dacă o să aplici puțin fond de ten nici nu o să se mai observe.

- Poate nişte praf de zâne ar reuşi să ascundă ce am eu aici.

- Praf de zâne, zici? Eu mă gândeam la ceva mai omenesc posibil, cum ar fi o cremă ultra activă de la Farmec. Face minuni crede-mă, iar dacă nu, o poți întreba pe verişoara ta care a avut aceeaşi problemă în ziua balului bobocilor.
-Şi când mai am eu timp să-mi cumpăr această cremă?

-Te îmbraci frumos şi te duci la farmacia de peste drum. Până o să pleci la şcoală o să vezi că necazul tău va fi atât de mic încât doar cu o lupă s-ar mai vedea. Iar poza de buletin, o să o facem mâine. Azi o să facem doar un selfie ca să marcăm ziua în care ai ieşit victorioasă din prima ta luptă cu acneea.

Fără acnee, victorie! Doar de asta am avut nevoie să aud că din două mişcări am fost îmbrăcată. Nici liftul nu l-am mai aşteptat, am coborât pe scări într-un suflet, iar când farmacista mi-a oferit crema, eram mai ceva ca Gollum din Stăpânul inelelor: " My precious." . Nu m-a mai interesat că eram pe stradă şi lumea se uită la mine, fără pic de jenă am aplicat crema pe coş. Mai bine să mă vadă aşa decât cu această monstrozitate pe frunte.

Două ore mai târziu i-am dat dreptate mamei, doar cu o lupă, un ochi critic ar mai vedea mica imperfectiune de pe fața mea. Mâine cu siguranță ziua mea va fi perfectă, iar de acum o să previn asfel de evenimente cu superputerile cremelor de la Farmec.

Acest articol a fost scris pentru Superblog2017.

vineri, 13 octombrie 2017

Tratată regeşte pentru un weekend!!

 
  Peste o zi proastă aş fi reuşit să trec, dar o săptămână e prea mult, chiar şi pentru mine. Remediul: cu o pastilă de durere situația nu se ameliorează deloc, dar o mini-vacanță mă vindecă de orice şi de toate. Fix de asta am nevoie eu acum, de un weekend în care să fiu răsfățată şi tratată ca o regină. Un weekend fără telefon mobil, să mă deconectez de la lume şi să scap într-un final de tot negativismul pe care l-am adunat în mine şi să mă încarc cu energie pozitivă.

Acum dacă planul a fost făcut nu mai am nevoie decât de o companie bună şi de un loc care să corespundă nevoilor mele. Pentru asta, nu o să apelez la internet ci la năşica mea, wikipedia în materie de vacanțe perfecte.

-Bună, năşico! Ce faci? Nu te mai întreb cum a fost săptămâna ta pentru că ştiu că dacă ar fi să le comparăm s-ar putea ca la final să avem scor egal.

-Ai mare dreptate. Tocmai am băut a doua cană de ceai de tei, rețeta bunicii pentru zilele mai puțin bune, dar de data asta nu are niciun efect.

- Dacă nici sfaturile bunicii Ana nu funcționează, am eu remediul perfect pentru problemele noastre.

- Te rog să fie ceva bun pentru că sunt praf, să mă exprim şi eu ca tineretul din ziua de azi că mi-am auzit vorbe cum că m-aş fi rămolit.

- Cum îți sună o mini-vacanță, aşa ca între fete? Să ne mai amintim şi noi de tinerețe, dacă zici că la treizeci de ani ai tăi ai intrat deja la vârsta a doua, dacă ar fi să ne luam după gurile rele.

-  De parcă aş fi întinerit cu zece ani. Şi ca un semn, ieri când am intrat să-mi verific e-mailul mi-a apărut reclama de la Hotelul Royal Poiana Braşov şi mi-am amintit de momentul în care naşul tău m-a cerut în căsătorie. Chiar acolo am fost cazați. Ce amintiri frumoase am avut şi să nu-ți mai povestesc despre peisajul parcă rupt din rai care înconjoară hotelul. Iar de servire şi cazare, nici nu mai vorbesc. Au fost de nota zece cu plus.

- Dacă nici naşul nu se pricepe să aleagă, atunci cine?

-Naşul tău nu se pricepe decât la fotbal şi la pescuit. Eu am fost cea care a ales locația şi locul unde o să dormim. El doar a plusat şi a înfrumusețat peisajul cu acea cerere în căsătorie la lumina lumânărilor şi cu mica serenadă pe care mi-a făcut-o.

-De ce eşti cârcotaşe acuma? Recunoaşte că doar pentru ambianță şi pentru oaza de linişte de care ai avut parte ai acceptat, că altfel l-ai mai fi ținut pe jar încă vreo doi ani pe puțin.

-Da, ai şi tu dreptate. Atunci cum rămâne? Mergem la Poiana Braşov şi ne cazăm la  Hotel Royal? Păcat că nu a nins că puteam şi schia, dar cum noi mergem să ne relaxăm, cred că o să ne petrecem mare parte a timpului la sauna lor.

- Saună? Ce bine sună. Nu am mai trecut pragul unei saune că am şi uitat cum arată. Dacă tu zici că o să fim tratate ca nişte regine, atunci Poiana Braşov şi Hotel Royal rămâne locația pentru mini-vacanța noastră ca între fete. Putem pe drum să facem şi alte opriri . De exemplu pe la Castelul Bran. Ultima dată când l-am vizitat eram într-o excursie  prin clasa a şasea dacă nu mă însel.

- Bineînțeles. Doar nu putem să trecem prin Braşov fără să vedem acest monument istoric, încărcat de amintiri şi legende. Cât timp îți ia să-ți faci bagajele, pentru că eu tocmai am făcut rezervăriile?

- În două ore să fii la mine la scară, pentru că valiza mea e ca şi făcută.

- Atunci te-am lăsat pentru că ştii prea bine că mie îmi ia mai mult timp să-mi aleg ce ținute o să port când o să cinăm pe terasa de afară.

- Grăbeşte-te pentru că eu  de abia aştept să uit de toate problemele şi să am parte de un weekend perfect.

- E ca şi rezolvat. Stai liniştită, totul o să meargă ca uns. Pentru două zile o să ne distrăm ca în anii adolescenței.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2017

miercuri, 4 octombrie 2017

Echipa Fructelor şi legumelor VS Echipa E-urilor


Bună ziua şi bine v-am găsit, dragi spectatori!
Astă-seară va avea loc partida de fotbal în care echipa Fructelor şi legumelor o va înfrunta pe cea a E-urilor, partidă aşteptată de întreg mapamondul la sfârşitul căreia sperăm ca cearta dintre cele două echipe să se sfârşească odată pentru totdeauna.

Chiar dacă echipa antrenată de Storcător prin presare la rece, Hurom , nu are prea multe şanse să câstige dacă ar fi să ne luăm după casele de pariuri şi după numărul foarte mic de susținători, pentru că potrivit unui sondaj 81% dintre adulți nu consuma suficiente fructe şi legume, cu toate astea i-am văzut pe jucători foarte optimişti la antrenament şi dispuşi să-şi dea şi sufletul pentru fiecare balon. Aşa că i-am luat un interviu domnului antrenor să vedem ce discurs încurajator le-a spus acestora, cine ştie poate până la începerea meciului o să reuşim să modificam deja acele cifre îngrijorătoare.

- Bună ziua, domnule antrenor, Hurom! Vă aşteaptă o partidă foarte grea, nu numai pe teren, dar şi în tribune dacă ar fi să dăm ascultare gurilor rele şi sondajelor.

- Este adevărat, dar nimic nu se câştigă uşor şi victoria este cu atât mai frumoasă dacă este obținută cu sudoarea frunții.

- Ce le-ați spus jucătorilor, pentru că i-am văzut foarte motivați? Care este secretul dumneavostră și ne-am bucura foarte mult dacă l-ați împărtăși și cu noi?

- Nu există niciun secret. Le-am vorbit din inimă și sper ca tot mai multă lume să audă și să conștientizeze aceste adevăruri. Le-am spus că sănătatea noastră şi a copiilor noştri stă în puterea lor. Nimic nu este imposibil atâta timp cât există voință şi împreună putem face o lume mai bună, mai sănătoasă. Totul a fost construit cu paşi mici şi indiferent de rezultatul pe care îl vor obține azi sunt convins că acele cifre se vor modifica în favoarea noastră. Acesta este sloganul nostru: " Un fruct sau o legumă pe zi în plus, un om maj fericit şi mai sănătos! Trăiește sănătos !  ". Restul o să vină de la sine, noi doar atragem un mic semnal de alarmă că direcția în care au luat-o lucrurile nu este cea bună.

-Vă mulțumim pentru timpul acordat şi vă doresc mult succes în campania pe care ați început-o.

Pe mine una discursul domnului antrenor m-a convins. Eu vreau o lume mai sănătoasă pentru mine, dar şi pentru copiii mei, pentru urmaşii lor. Tu ce decizie ai luat? Pe care din cele două echipe o susții?

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2017.

marți, 3 octombrie 2017

Topul lunii Septembrie

   

 Se pare că în luna septembrie am avut o lună de notă de 10 în adevăratul sens al cuvântului. Am citit 10 cărți, una mai frumoasă ca alta, dar de data asta nu o să întâmpin dificultăți în a o alege pe cea care m-a impresionat cel mai mult.


1. Aleasa Dragonului - Naomi Novak, recenzia aici

2. Când înflorește liliacul- Martha Hall Kelly, recenzia aici

3. Roșu de rubin- Kerstin Gier, recenzia aici

4. Albastru de safir - Kerstin Gier, recenzia aici

5. Amantul - Jodi Ellen Malpas, recenzia aici

6. Salut, rămas-bun şi tot ce se întâmplă între ele- Jennifer E. Smith, recenzia aici

7. Hopeless Fără speranță- Colleen Hoover, recenzia aici

8. Contract marital: Anastasia - Alexa Drăgan, recenzia aici

9. Spune-mi dacă zâmbești - Eric Lindstrom, recenzia aici

10. Șoapte de iubire - Jamie McGuire , Teresa Mummert, recenzia aici



Fără drept de apel câștigătoarea din această lună este Când înflorește liliacul. Povestea Kasiei m-a emoționat până la lacrimi și asta trebuie să însemne ceva, nu? Voi ați citit-o?

sâmbătă, 30 septembrie 2017

Recenzie Șoapte de iubire - Jamie McGuire , Teresa Mummert


Am lăsat să treacă mai bine de o zi până să mă încumet să scriu recenzia la această carte. Am avut nevoie de timp să asimilez mai bine deznodământul și să îmi revin din starea de confunzie în care intrasem fără voia mea. Dacă aș fi scris imediat recenzia sunt convinsă că printre rânduri s-ar fi găsit și câteva cuvinte deocheate care nu ar fi dat prea bine.

 Șoapte de iubire este o carte care mi-a șoptit o bună bucată de timp o poveste frumoasă de iubire presărată pe alocuri cu momente haioase, dar și câteva pline de emoție. Totul era perfect, eram atât de fericită de alegerea făcută când finalul ei m-a lovit. Pur și simplu cele două autoare nu mi-au dat nici cel mai mic indiciu, nimic nu a prevestit acel deznodământ. Eram debusolată total de parcă aș fi încasat în plină figură un uppercut de dreaptă.

 Josh are douăzeci și șase de ani, este paramedic pe ambulanță, iar pentru el relațiile se rezumă doar la sex. În timp ce așteptă în mașină ca semaforul să se facă verde o zărește pe Avery-asistenta înțepată care îi făcuse viața amară cu câteva ore înainte. Fiind sigura persoană care nu îl plăcea și nu îi ceda avansurilor,vede în ea o provocare, dar și o plăcere așa că încearcă să-i obțină numărul de telefon.

 Avery are douăzeci și patru de ani și împreună cu prietena ei, asistenta Deb, îl numesc pe Josh, domnul Chiloței. Intrând în discuție cu acesta, Avery nu observă că semaforul a trecut de la verde la roșu și în clipa în care mașina ei demarează, aceasta este lovită de un camion care mai apoi ricoșează în mașina lui Josh.

Acest accident este momentul critic care le schimbă viața celor doi protagoniști. Josh se simte vinovat și își face lui o promisiune- va fi un alt om, se va schimba și o va face pe Avery fericită indiferent de ceea ce trebuie să facă.
 "Nu, de data asta a fost altfel. Nu-mi făceam doar meseria. Aveam nevoie să știu ca e bine."
 De cealaltă parte, Avery își dă seama că viața este scurtă și că merită să o trăiască, așa că atunci când Josh o invită să iasă cu el în oraș ea acceptă.
 "dacă scăpaserăm amândoi din accident, era pentru un motiv. Nu eram sigură care era acel motiv, dar sigur nu supraviețuiserăm unei ciocniri în viteză cu un camion doar pentru o aventură de o noapte. Spuneți-i soartă sau noroc chior, dar voiam să știu de ce noi." 
  Treptat Josh prin gesturile pe care le face reușește să-i câștige dragostea și încrederea lui Avery, așa că de aici este un singur pas până la căsătorie.

 Toate bune și frumoase, nu? Asta am crezut și eu, dar din păcate după toate acestea a urmat finalul despre care nu o să vă mai vorbesc încă o dată . Vă las pe voi să-l descoperiți și aștept cu mare interes să aflu și părerile voastre. Poate nu am înțeles eu bine și există o explicație.


vineri, 29 septembrie 2017

Toamna, o durere de cap în plus sau o bucurie?


Vizita ei m-a luat total pe nepregătite. Da, știu că în fiecare an vine în aceași perioadă, dar de data asta parcă am fost hipnotizată și nu am realizat cât de repede a venit septembrie. După cum vorbesc despre ea, ai crede că o urăsc. Din contră, e preferata mea, dar are unele momente în care e foarte  pretențioasă, iar asta îmi dă dureri de cap.

 De fapt am o scuză. Cărțile pe care le-am citit au fost mai importante decât cumpărăturile așa că acum trebuie să găsesc un loc de unde să pot lua tot ce îmi trebuie, dar rapid și la un preț foarte accesibil. Mai ales că peste două zile o să fie lansarea ei de carte, eveniment de la care nici în ruptul capului nu aș lipsi. Answear.ro e soluția mea și totodată site-ul meu preferat.

  Am nevoie de un palton nou și bineînțeles o pereche de ghetuțe care să se potrivească și pe lângă ele aș mai putea adaugă și ceva accesorii .

 Atenția îmi este însă acaparată de vijelia de brațe care îmi trece prin fața ochilor de parcă de la ultima ei vizită a luat ore de arte marțiale și a învățat un procedeu nou de jiu-jitsu sau mai știu eu ce altă tehnică.

-Ai terminat să visezi la cai verzi pe pereți ? Nu știu dacă observi, dar eu trec printr-o dramă. O catastrofă.

O opresc înainte să ajungă la sfârșitul lumii, pentru că la cât de bine o cunosc asta urma.

 -Nu cred că dacă ți s-a rupt o unghie asta e o catastrofă. O catastrofă e atunci când are un loc un cutremur, un incediu,  nu când ți se rupe ție o unghie ca să mă fac mai bine înțeleasă.

-Nu, nu mi s-a rupt nicio unghie. Bagajele mi-au fost furate la ieșirea din aeroport, iar peste două zile are loc lansarea cărții mele și nu pot apărea așa în fața fanilor mei. Asta dacă nu cumva ai uitat, ceea ce mă miră. Tu poți uita să mănânci, dar nu poți să uiți nimic ce are legătură cu cărțile și de asta ești prietena mea cea mai bună.

-Nu mai da atât din mâini pentru că era să-mi scoți un ochi și, stai liniștită. Am soluția perfectă și ai nimerit la fix. Tocmai mă pregăteam să îmi cumpăr un palton elegant și o pereche de ghete din piele, așa că pot să mai adaug câte un produs la fiecare și pentru tine.

-Ai înebunit? Ești tu cea mai bună prietenă a mea, dar nici în ruptul capului nu o să port aceleași lucruri ca și tine.

-Nici eu nu țin la tine chiar atât de mult, dar site-ul answear. ro oferă o gamă largă de produse pentru toate gusturile așa că sunt convinsă că ai să găsești ceva care să-ți facă cu ochiul.

-Au și rochii de unde să-mi aleg ținuta pentru petrecerea de după?

 -Am zis că au tot ce îți trebuie. Dacă vrei poți să-i cumperi și soțului tău un palton sau o pereche de ghete. Sau poți să-i iei ceva elegant cum ar fi un ceas. Answear e exact ce-ți trebuie.

-Îți mulțumesc că mi-ai salvat viață. Ești eroina mea.
 De fapt, nu eu sunt eroul în această poveste ci answear.ro, dar rar îmi vorbește în felul acesta așa că nu o mai contrazic.

-Ai putea să faci și tu o cafea și să aduci și ceva dulce ca să ne putem răsfăța cât timp facem cumpărături. Tu chiar nu știi cum să-ți întâmpini musafirii?

Și se pare că acum după ce am salvat-o a revenit prietena mea, cea pe care o cunosc de ani de zile. Doamna Toamnă, oare te vei schimba vreodată?

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2017.