vineri, 30 iunie 2017

Interviu cu un autor român contemporan: Marina Neagu


Mulțumesc pentru că ți-ai răpit din timpul tău că să îmi răspunzi la acest interviu și pentru sinceritatea și bunătatea de care ai dat dovadă.

1. Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești și vorbești cu ele pentru prima dată? 
       Cred că răspunsul la această întrebare ține foarte mult de modul în care îi percep eu pe ei. Dacă îmi place caracterul cuiva, se observă foarte ușor, și reacția, în general, este reciprocă. La fel și dacă nu îmi place.
  
2. Cel mai mare defect al tău de care nu poți să scapi ? 
1.                  Comoditatea.
  
3.Te-au susținut cei dragi atunci când ai pus punctul pe "i" și ai decis să îți publici prima carte sau nu au fost așa de încrezători în reușita  ta? 
1.               Da. Mama și fratele meu au fost primii care au știut despre pasiunea mea de a scrie, cei care m-au susținut de la început.


  4. Ești genul de persoană superstițioasă?  De exemplu e ceva pe care îl faci de fiecare dată când te apuci să scrii sau la fiecare lansare de carte pe care ai avut-o, ai luat cu tine un anumit obiect/persoană care consideri că îți aduce noroc?
          Faptul că nu locuiesc în țară îmi pune piedici în privința efectuării unei lansări; nu am avut posibilitatea de a îmi forma un ritual. Asta nu înseamnă că nu sunt superstițioasă. Nu sunt o fire analitică, ci visătoare; clar, posed o oarecare doză de superstiție – altfel nu aș putea să pun în cărți toate acele idei năstrușnice- 

  5. Cum îți petreci timpul liber și ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris? 
1.                Ei, în ultima vreme, timpul liber se cam joacă pititea cu mine. Îl tot caut, și până reușesc să dau de el constat că a trecut ziua. Totuși, când îl iau pe nepregătite și-l dibuiesc, ne așezăm cu familia pe canapea și ne uităm la un film, ascultăm muzică sau citim.


  6.Cel mai ciudat loc în care te-a lovit inspirația și nu ai putut rezista  fără să o materializezi?
           La duș, și nu e tocmai amuzant să constați că nu ai cu ce să scrii.

  7.O întâmplare haioasă pe care o ai legată de una din cărțile tale. Nu contează dacă aceasta a avut loc pe vremea când încă lucrai la ea sau după ce a fost publicată cartea. 
1.               Există una. Îl implică pe fiul meu, care avea atunci 9 ani. La puțin timp după ce am terminat de scris prima carte –încă nu îmi formasem obiceiul de a-mi face o copie a manuscrisului – scumpul meu fiu a venit la mine și mi-a zis:
-          Mami, am făcut curățenie în calculator. Erau prea multe pe acolo și am șters cam toate fișierele.
-          Ai făcut ce? am urlat, în timp ce deja o luasem la goană pe scări, gata să-mi sucesc gleznele.
Doar râsul lui m-a oprit în loc.
-          Păcăleală de 1 Aprilie, a sughițat fii-miu.
Menționez că eram prin mijlocul verii, și luna aprilie trecuse deja de ceva vreme.
Imediat ce mi-am revenit, nu m-am putut opri să nu-i răspund în aceeași măsură:
-          Ești pedepsit până pe 1 Aprilie!
-          Mamiii! 1 Aprilie e abia anul viitor, îmi spune copilul.
-          Zău?! Credeam că-i azi.
-          Ha!Ha! Dacă-i azi, înseamnă că am scăpat?
Clar, a scăpat nevătămat.

  8.Dacă ai avea superputeri și ai putea să aduci la viață un singur personaj din cărțile tale, cine ar fi și de ce? 
          Slavă Domnului că nu am astfel de puteri! Cine știe ce haos s-ar crea. J



  9.Ca de final, lasă-ne câteva rânduri prin care să mulțumești celor care ți-au cumpărat și citit cărțile.  
         Mulțumesc pentru atenția voastră. Datorită vouă găsesc acel curaj de a scrie mai departe, și dorința de a aduce mereu ceva care să fie pe placul vostru.   

  
 Și bineînțeles că Marina mi-a lăsat și mie un gând bun. Pupici 
    Dragă Ancuța, îți urez mult succes în tot ceea ce îți propui să faci!
Mulțumesc mult pentru interviu!
      


2 comentarii: