marți, 8 august 2017

Recenzie Sunt aici -Clélie Avit

Când am primit cartea Sunt aici de Cléile Avit am avut un mic șoc. Nu știu de ce mă așteptam să fie o carte groasă, cu un număr impresionant de pagini.  Mi-am revenit foarte repede din șoc și după ce devoram pagină cu pagină, mi-am dat seama de un lucru. Sunt aici este cea mai bună dovadă că esențele tari se țin în sticle mici.
 
  Se pare că nu ai nevoie de zeci de mii de cuvinte ca să scrii o carte superbă de care cititorul să nu se poată dezlipi până nu ajunge să descopere deznodământul ei. În cele câteva ore cât mi-a luat până să ajung la finalul ei, pentru mine, nu a mai contat absolut nimic, eram doar eu și cartea.

Cléile Avit prin modul ei de a scrie mi-a amintit foarte mult de Nicholas Sparks. Sunt aici m-a impresionat aproape până la lacrimi și aceste sentimente m-au mai încercat doar când citeam vreo carte scrisă de Nicholas.

„Gandeste-te mult înainte de a spune sau de a face ceva. Căci nu-ți vei putea revoca spusele sau faptele.” — Epictet 
 Faptele noastre au întotdeauna consecințe și din păcate acestea nu sunt tocmai pe placul nostru, iar Elsa și Sylvain, fratele lui Thibault, trăiesc o asfel de experiență pe propria piele.

  Elsa este o tânără frumoasă , pasionată de munte și de tot ce înseamnă el. Un moment de neatenție, un nod făcut greșit, a adus-o  pe patul de spital în comă, de mai bine de douăzeci de săptămâni. Rudele cât și doctorii au început să își piardă speranța, așa că vizetele lor sunt tot mai rare. Ce nu știu ei, e fapul că Elsa într-un fel și-a revenit, aude tot ce vorbesc cei din jurul lor, își amintește tragicul accident, dar din nefericire nu poate să comunice.
  "Sunt mai degrabă"în funcțiune" sau "oprită" ca un apărat electric. Mintea mea face ce vrea. Sunt gazdă în propriul meu corp. Și nu îmi place să dorm." 

 Singura distracție, singura noutate este apariția neașteptată în cameră ei a tânărului Thibault, care deși intră din greșeală în salonul ei, hotărăște să rămână și să se odihnească, fiind intrigat de fata înconjurată de fire ce aduc cu lianele.
  "Vreau ca timpul să se oprească, dar timpul nu se oprește. N-am decât această scurtă siestă pe care el și-o permite în camera mea. De îndată ce va fi plecat totul va reveni la starea dinainte. Voi fi doar un cadou în ziua aniversării mele." 

 Thibault are treizeci și patru de ani, un tip mereu serios, cu picioarele pe pământ, ceea ce fratele lui nu a fost niciodată. Chiar dacă  ține la el, durerea pe care acesta a provocat-o familiilor celor două tinere pe care Sylvain le-a ucis, conducând beat, este prea mare, atât de mare încât ar vrea ca cel aflat în comă să fie fratele lui și nu Elsa, floarea de iasomie.

O greșeală la început, doar un loc în care se odihnește, cu timpul salonul Elsei cât și ea vor deveni pentru Thibault, un refugiu, locul unde uită de toate .
 "Mi-am găsit baliza de urgență, pe care o definesc mai degrabă ca pe o baliză de abandon și de neputință provocată de o situație dificilă, ea e semnalul luminos menit să mă aducă pe țărm, după o călătorie în adâncuri." 

  Acest refugiu este pe cale să se transforme într-un un coșmar, pentru că medicii au decis că 2% șanse să își mai revină din comă sunt nesemnificative așa că vor să o deconecteze de la aparate pe Elsa.

 Oare acesta să fie finalul unei povești de iubire ce nu a avut nici măcar șansa să înceapă?

6 comentarii:

  1. Foarte interesantă pare! Felicitări pentru frumoasa recenzie!

    RăspundețiȘtergere
  2. Și eu am crezut că e uriașă... Felicitări pentru recenzia minunată! <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc. Da, poate pentru ca nu mai voiam sa se termine si din aceasta cauza socul a fost atat de mare.

      Ștergere
  3. Interesaaaaaaaaaant. Nu credeam că editura RAO publică și astfel de cărți.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Au mai publicat carti de genu.Un exemplu sunt cartile lui Nicholas Sparks. :* Cartea este foarte frumoasa si ti-o recomand din toata inima

      Ștergere