sâmbătă, 30 septembrie 2017

Recenzie Șoapte de iubire - Jamie McGuire , Teresa Mummert


Am lăsat să treacă mai bine de o zi până să mă încumet să scriu recenzia la această carte. Am avut nevoie de timp să asimilez mai bine deznodământul și să îmi revin din starea de confunzie în care intrasem fără voia mea. Dacă aș fi scris imediat recenzia sunt convinsă că printre rânduri s-ar fi găsit și câteva cuvinte deocheate care nu ar fi dat prea bine.

 Șoapte de iubire este o carte care mi-a șoptit o bună bucată de timp o poveste frumoasă de iubire presărată pe alocuri cu momente haioase, dar și câteva pline de emoție. Totul era perfect, eram atât de fericită de alegerea făcută când finalul ei m-a lovit. Pur și simplu cele două autoare nu mi-au dat nici cel mai mic indiciu, nimic nu a prevestit acel deznodământ. Eram debusolată total de parcă aș fi încasat în plină figură un uppercut de dreaptă.

 Josh are douăzeci și șase de ani, este paramedic pe ambulanță, iar pentru el relațiile se rezumă doar la sex. În timp ce așteptă în mașină ca semaforul să se facă verde o zărește pe Avery-asistenta înțepată care îi făcuse viața amară cu câteva ore înainte. Fiind sigura persoană care nu îl plăcea și nu îi ceda avansurilor,vede în ea o provocare, dar și o plăcere așa că încearcă să-i obțină numărul de telefon.

 Avery are douăzeci și patru de ani și împreună cu prietena ei, asistenta Deb, îl numesc pe Josh, domnul Chiloței. Intrând în discuție cu acesta, Avery nu observă că semaforul a trecut de la verde la roșu și în clipa în care mașina ei demarează, aceasta este lovită de un camion care mai apoi ricoșează în mașina lui Josh.

Acest accident este momentul critic care le schimbă viața celor doi protagoniști. Josh se simte vinovat și își face lui o promisiune- va fi un alt om, se va schimba și o va face pe Avery fericită indiferent de ceea ce trebuie să facă.
 "Nu, de data asta a fost altfel. Nu-mi făceam doar meseria. Aveam nevoie să știu ca e bine."
 De cealaltă parte, Avery își dă seama că viața este scurtă și că merită să o trăiască, așa că atunci când Josh o invită să iasă cu el în oraș ea acceptă.
 "dacă scăpaserăm amândoi din accident, era pentru un motiv. Nu eram sigură care era acel motiv, dar sigur nu supraviețuiserăm unei ciocniri în viteză cu un camion doar pentru o aventură de o noapte. Spuneți-i soartă sau noroc chior, dar voiam să știu de ce noi." 
  Treptat Josh prin gesturile pe care le face reușește să-i câștige dragostea și încrederea lui Avery, așa că de aici este un singur pas până la căsătorie.

 Toate bune și frumoase, nu? Asta am crezut și eu, dar din păcate după toate acestea a urmat finalul despre care nu o să vă mai vorbesc încă o dată . Vă las pe voi să-l descoperiți și aștept cu mare interes să aflu și părerile voastre. Poate nu am înțeles eu bine și există o explicație.


vineri, 29 septembrie 2017

Toamna, o durere de cap în plus sau o bucurie?


Vizita ei m-a luat total pe nepregătite. Da, știu că în fiecare an vine în aceași perioadă, dar de data asta parcă am fost hipnotizată și nu am realizat cât de repede a venit septembrie. După cum vorbesc despre ea, ai crede că o urăsc. Din contră, e preferata mea, dar are unele momente în care e foarte  pretențioasă, iar asta îmi dă dureri de cap.

 De fapt am o scuză. Cărțile pe care le-am citit au fost mai importante decât cumpărăturile așa că acum trebuie să găsesc un loc de unde să pot lua tot ce îmi trebuie, dar rapid și la un preț foarte accesibil. Mai ales că peste două zile o să fie lansarea ei de carte, eveniment de la care nici în ruptul capului nu aș lipsi. Answear.ro e soluția mea și totodată site-ul meu preferat.

  Am nevoie de un palton nou și bineînțeles o pereche de ghetuțe care să se potrivească și pe lângă ele aș mai putea adaugă și ceva accesorii .

 Atenția îmi este însă acaparată de vijelia de brațe care îmi trece prin fața ochilor de parcă de la ultima ei vizită a luat ore de arte marțiale și a învățat un procedeu nou de jiu-jitsu sau mai știu eu ce altă tehnică.

-Ai terminat să visezi la cai verzi pe pereți ? Nu știu dacă observi, dar eu trec printr-o dramă. O catastrofă.

O opresc înainte să ajungă la sfârșitul lumii, pentru că la cât de bine o cunosc asta urma.

 -Nu cred că dacă ți s-a rupt o unghie asta e o catastrofă. O catastrofă e atunci când are un loc un cutremur, un incediu,  nu când ți se rupe ție o unghie ca să mă fac mai bine înțeleasă.

-Nu, nu mi s-a rupt nicio unghie. Bagajele mi-au fost furate la ieșirea din aeroport, iar peste două zile are loc lansarea cărții mele și nu pot apărea așa în fața fanilor mei. Asta dacă nu cumva ai uitat, ceea ce mă miră. Tu poți uita să mănânci, dar nu poți să uiți nimic ce are legătură cu cărțile și de asta ești prietena mea cea mai bună.

-Nu mai da atât din mâini pentru că era să-mi scoți un ochi și, stai liniștită. Am soluția perfectă și ai nimerit la fix. Tocmai mă pregăteam să îmi cumpăr un palton elegant și o pereche de ghete din piele, așa că pot să mai adaug câte un produs la fiecare și pentru tine.

-Ai înebunit? Ești tu cea mai bună prietenă a mea, dar nici în ruptul capului nu o să port aceleași lucruri ca și tine.

-Nici eu nu țin la tine chiar atât de mult, dar site-ul answear. ro oferă o gamă largă de produse pentru toate gusturile așa că sunt convinsă că ai să găsești ceva care să-ți facă cu ochiul.

-Au și rochii de unde să-mi aleg ținuta pentru petrecerea de după?

 -Am zis că au tot ce îți trebuie. Dacă vrei poți să-i cumperi și soțului tău un palton sau o pereche de ghete. Sau poți să-i iei ceva elegant cum ar fi un ceas. Answear e exact ce-ți trebuie.

-Îți mulțumesc că mi-ai salvat viață. Ești eroina mea.
 De fapt, nu eu sunt eroul în această poveste ci answear.ro, dar rar îmi vorbește în felul acesta așa că nu o mai contrazic.

-Ai putea să faci și tu o cafea și să aduci și ceva dulce ca să ne putem răsfăța cât timp facem cumpărături. Tu chiar nu știi cum să-ți întâmpini musafirii?

Și se pare că acum după ce am salvat-o a revenit prietena mea, cea pe care o cunosc de ani de zile. Doamna Toamnă, oare te vei schimba vreodată?

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2017.

joi, 28 septembrie 2017

Interviu cu un autor român contemporan - Alexa Drăgan


Nu a trebuit să semnez niciun contract cu Alexa Drăgan ca să o pot convinge să-mi răspundă la acest interviu. Din contră, am dat peste o persoană deschisă și prietenoasă care m-a primit cu brațele deschise. Mulțumesc Alexa că ți-ai făcut timp pentru mine și sper că am reușit să-ți pun imaginația la contribuție. :))

1. Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești și vorbești cu ele pentru prima dată?
Sincer, nu știu. Poate pentru câteva persoane am părut simpatică, extrovertită, dar poate alte persoane nu m-au plăcut, le-am părut prea introvertită, timidă. Aș vrea să știu gândurile persoanelor pe care le întâlnesc, dar din păcate nu pot  Sper doar să nu le par prea antipatică.

2. Cel mai mare defect al tău de care nu poți să scapi?
Hmmm...am multe defecte, asta este cert. Cred că cel mai mare este acela de a gândi prea mult înainte de a face ceva. Trebuie să întorc orice situație pe toate părțile înainte de a decide să fac ceva, să evaluez riscurile și dacă se merită. Câteodată  mi-aș dori pur și simplu să fiu capabilă să mă arunc cu capul înainte. Presupun că din cauza acestui defect, am ratat unele situații care poate m-ar fi făcut fericită, dar asta e. Câteodată, în unele privințe, oamenii nu se pot schimba.

3. Te-au susținut persoanele dragi atunci când ai pus punctul pe „i” și ai decis să îți publici prima carte sau nu au fost încrezători în reușita ta?
Din fericire, am în viața mea persoane dragi, ce mereu au fost alături de mine, indiferent dacă greșeam sau nu. Da, m-au susținut și au avut o mare încredere în mine, eu am fost cea care credeam că nu voi reuși, în schimb ele erau sigure că totul va fi bine. Știi ce ador cel mai mult la ele? Faptul că unele din persoanele dragi mie nu le au cu cititul, niciodată nu am reușit să le corup, dar în schimb, când mi-am creat contul de Wattpad și am început să îmi postez poveștile acolo, prietenele mele și surorile și-au făcut cont special pentru a-mi citi poveștile. Când am publicat primul volum din Contract Marital, acele persoane chiar mi-au citit cartea într-o singură zi! Pentru mine, acest gest a contat enorm de mult, simțind mândria și dragostea lor. Cum altfel aș putea descrie acest gest?

4. Ești genul de persoană superstițioasă? De exemplu e ceva pe care îl faci de fiecare dată când te apuci să scrii sau la fiecare lansare de carte pe care ai avut-o, ai luat cu tine un anumit obiect/persoană care consideri că îți aduce noroc?
Nu sunt genul superstițios, mai ales în privința scrisului. Sunt ghinionistă, cred în semne, soartă, dar în situații aparte, niciodată în privința scrisului, însă. Pur și simplu mă pun la „birou” asta însemnând patul meu, îmi așez pernuța pentru laptop pe picioare și scriu. Nu reușesc întotdeauna din păcate, dar chit că scriu decât jumătate de pagină, stau ore întregi până mă dumiresc că nu voi ajunge să scriu mai mult. Cât despre lansări de carte, din păcate nu am avut parte niciodată de vreuna, nici măcar nu aș ști ce ar trebui să fac, dacă vreodată acest vis mi s-ar împlini 

5. Cum îți petreci timpul liber și ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
Îmi place foarte mult să citesc sau să urmăresc filme. Mai ales pe o asemenea vreme. Ador să stau ascunsă sub păturica mea pufoasă, cu o cană de ciocolată caldă și pur și simplu să mă relaxez cu ajutorul unei cărți sau a unui film. Din păcate, în ultima vreme nu prea am mai reușit să scriu sau să citesc cum o făceam înainte și chiar mi-e dor. Sper în curând viața să mi se așeze și să revin la stilul și programul meu anterior.

6. Cel mai ciudat loc în care te-a lovit inspirația și nu ai putut rezista fără să o materializezi?
Hmmm...La lucru. Postul meu este unul solicitant, obositor, câteodată atât de plin de evenimente, încât nu am timp nici să îmi dau seama când trece timpul, dar în mod ciudat, în ultima perioadă, este singurul loc unde mă mai simt în stare să citesc sau să scriu. Nu știu de ce. Probabil acasă am atâtea de rezolvat, încât la muncă în sfârșit inspirația are timp să mă lovească în cap )

7. O întâmplare haioasă pe care o ai legată de una din cărțile tale. Nu contează dacă aceasta a avut loc pe vremea când încă lucrai la ea sau după ce a fost publicată cartea.
Pe lângă faptul că râdeam  de fiecare dată când scriam scenele amuzante din primul volum, altă întâmplare haioasă nu prea am avut. Singura care îmi apare în minte este atunci când editorul meu mi-a scris că volumul se află și la librăria Mihai Eminescu. Am sărit în sus de fericire când am aflat și a doua zi am și târât pe una din prietenele mele după mine. Singura parte haioasă este că prietena mea râdea de mine, că eu eram supărată că nu o găseam la raft. Țin minte și acum cât am umblat prin toată librăria, până când am reușit să gândesc un pic și am întrebat pe una din angajate, și ce crezi? Erau chiar în fața mea, pe raftul de jos, dar pur și simplu nu le-am văzut. Când mi le-a arătat acea femeie, în graba și fericirea de a le face poze, mi-a căzut și telefonul pe jos. O oră întreagă a râs prietena mea de mine.

8. Dacă ai avea superputeri și ai putea să aduci la viață un singur personaj din cărțile tale, cine ar fi și de ce?
Hmmm, asta este o întrebare foarte grea.  Nu aș putea, nici de aș vrea, să aleg, am mai multe preferințe. Eu zic să ți le enumăr, și cititoarele mele dragi să aleagă.
Primul personaj pe care aș vrea să îl aleg, ar fi Alexa Nițu din primul meu roman fantasy, „Aleasa”. Acel personaj îl iubesc din prima clipă în care mi-a apărut în gânduri, dinainte de a începe să scriu. O fată normală, cu o familie pe care o iubea, care într-o zi, pur și simplu își pierde aproape toate persoanele dragi în urma unui atac. Atunci descoperă o nouă lume, una în care vampirii, vârcolacii și vrăjitoarele există. O lume în care ea nu este cine credea că este. Viața i se schimbă complet când în viața ei intră un anumit vampir superb, brunet și arogant și în momentul în care află că familia ei a murit pentru ca ea să devină Aleasa lumii supranaturale.
Următorul personaj drag mie este desigur, Anastasia Dima! O femeie ce a uitat ce este dragostea, ce de mică a avut o viață grea, ce a obligat-o să se maturizeze înainte de vreme. În ciuda acestor întâmplări, a reușit să iasă la liman, să nu se lase doborâtă dar cel mai important: când dragostea a apărut în viața ei, a avut curajul să se riște. Un personaj pe cât de puternic, pe atât de temător și aproape distrus de o tragedie din trecut. Tăria ei cred că a ajuns la inima tuturor cititoarelor mele.
Cât deapre băieți: Costi, Damian și Andreas ( Aleasa, Contract Marital și Escorta)...hmmm, aici chiar nu pot alege, sunt toți prea...yumyy. Cred că nici cititoarele mele nu pot alege )

9. Ca de final, lasă-ne câteva rânduri prin care să mulțumești celor care ți-au cumpărat și citit cartea.
În primul rând, vreau să vă spun că fără voi sincer, nu aș fi ajuns aici. De atâtea ori am fost pe cale să renunț, să nu mai scriu vreodată, dar de fiecare dată, voi ați fost cele care mi-ați dat putere să trec peste. Mesajele voastre atât de dulci care mi-au ajuns la inimă, postările voastre de pe facebook cu pozele volumului după ce îl cumpărați, pur și simplu mi-au adus zâmbetul pe buze și mi-au oferit tăria de a nu renunța. Vă ador pentru încrederea voastră în mine, pentru suportul vostru și știu că nicioadată nu voi reuși să vă răsplătesc, sper doar că veți rămâne în continuare alături de mine și de personajele mele. Încă o dată, vă mulțumesc din suflet și vă pup dulce :*
Multumesc din suflet pentru acest interviu, Ancuța. Te pup dulce dulce :*

Cartea Contract marital vol 1 : Anastasia poate fi comandata de pe libris.

Recenzie Spune-mi dacă zâmbești - Eric Lindstrom


"E uimitor cât de orbi pot fi oamenii când trebuie să distingă binele de rău, adevărul de minciună sau diferența dintre secrete și lucruri pe care încă nu le cunosc." 

     Fiind vorba despre o fată oarbă am avut mari așteptări de la această carte. Am crezut că o să mă emoționeze aproape de lacrimi sau de ce nu, chiar să și plâng, dar din nefericire așteptările mele nu s-au materializat. Singurele momente pe care pot să le numesc cât de cât dramatice, care m-au scos din starea obișnuită, erau discuțiile pe care Parker le purta cu tatăl ei mort.  Dacă aș face abstracție de aceste câteva fragmente, cartea nu ne prezintă altceva decât banala dramă adolescentină-fata care încă este îndrăgostită de băiatul care în trecut a trădat-o.

     Nici cu personajul principal nu am prea interacționat eu foarte bine. La unele scene chiar am catalogat-o drept scorpie, dar pentru puterea de care a dat dovadă în fața necazurilor am trecut peste ele și am continuat să citesc această carte.

     Necazurile pentru Parker parcă nu se mai sfârșesc. La vârsta de 7 ani în urma unui accident de mașină și-a pierdut mama, dar și vederea. De atunci a rămas în grija tatălui ei care a sprijinit-o și a ajutat-o să facă față acestei noi lumi. Din păcate pentru ea, în urma unei erori umane-alcool combinat cu pastile, aceasta își pierde și ultimul sprijin și asfel se tezeste singură în întuneric la vârsta de 15 ani.
 
     Are doar două opțiuni: să înceapă o nouă viață într-un alt oraș alături de mătușa ei și familia acesteia sau să accepte că aceștia să locuiască în vechea ei casă. Indierent de alegerea făcută viața ei nu va mai fi niciodată la fel. Nu va mai avea parte de discuțiile pe care le purta în orice moment cu tatăl ei, nu va mai avea un partener de alergare și cel mai rău nu va mai avea un umăr pe care să plângă.
"Îmi pare rău, de asemenea, pentru că îți vorbesc de parcă chiar m-ai asculta. Sunt conștientă că, de fapt, universul nu funcționează așa. Dacă ar funcționa așa, dacă chiar ai fi undeva urmărindu-mă, nu ai avea nevoie să-ți explic eu toate lucrurile astea. Totuși așa vrea creierul meu să procedeze." 
  Odată ce problema cu locul unde va locui este rezolvată Parker se trezește că trebuie să facă față unei noi provocări. Școala fostului ei iubit, Scott, se închide din cauza numărului foarte mic de elevi, iar acesta se mută în liceul ei.

Amintirii pe care le credea uitate îi revin acum în minte și Parker nu știe cum ar trebui să reacționeze. Să se facă că nu îl cunoaște și să-l trateze cu indiferență așa cum a făcut și în trecut sau de data asta să asculte ce are de zis în apărarea lui.
"Regula nr INFINIT: NU  există a două șansă. Dacă îmi înșeli încrederea, nu voi mai avea încredere în tine niciodată. Trădarea e de neiertat." 
  Care va fi decizia lui Parker și ce schimbări vor mai surveni în viața ei, asta nu vă rămâne decât să aflați.

miercuri, 27 septembrie 2017

Interviu cu un autor român contemporan- Georgiana Vâju


 "-Auzi frumoaso? 
 -Cu cratimă ? 
 -Fără. 
 -Aud .
 -Îmi răspunzi la un interviu ?
 -Bineînțeles."


 Nu așa a decurs discuția mea cu Georgiana, dar sunt convinsă că dacă aș fi abordat-o în felul acesta nu aș fi avut nicio emoție în legătură cu răspunsul ei. Trecând peste, se pare că și varianta clasică a funcționat și răspunsul a fost tot pozitiv. Mulțumesc mult pentru timpul acordat și încă mai aștept volumul doi din Nu te împiedica de mine, te implor! pentru că îmi este dor de Iv&Ana.

1. Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești și vorbești cu ele pentru prima dată? 
     Ioi! Nu cred că prea bine sau frumos. Sunt reticentă prima dată când intru în contact cu o persoană. Sunt tăcută, poate ușor ironică sau detașată, am obiceiul de a analiza persoana din fața mea înainte ca acesta să mă analizeze pe mine, așa că celălalt nu poate spune mai nimic care m-ar putea descrie după o primă întâlnire. În timp însă, se schimbă treaba.

2. Cel mai mare defect al tău de care nu poți să scapi?
        Fumatul. Viciu și defect.

3. Te-au susținut cei dragi atunci când ai pus punctul pe "i" și ai decis să îți publici prima carte sau nu au fost așa de încrezători în reușita ta? 
        Nu m-au susţinut pentru că habar nu au avut ce intenţii aveam. Bănuiesc că dacă le-aş fi spus, ar fi făcut-o. Acu mă susţin, evident.

4. Ești genul de persoană superstițioasă? De exemplu e ceva pe care îl faci de fiecare dată când te apuci să scrii sau la fiecare lansare de carte pe care ai avut-o, ai luat cu tine un anumit obiect/persoană care consideri că îți aduce noroc? 
      Nu. Nu am nicio superstiție. Chiar mă amuz pe seama lor.

5. Cum îți petreci timpul liber și ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris? 
     Ce naiba e ăla timp liber? :)) Citesc în cea mai mare parte a timpului liber, cum îi zici tu, ascult muzică dacă am starea necesară, mă plimb, înot... cam asta fac când pot evada din cotidian, nimic deosebit.

6. Cel mai ciudat loc în care te-a lovit inspirația și nu ai putut rezista fără să o materializezi? 
      Nu mi s-a întâmplat să mă lovească în locuri ciudate și dacă nu-mi puneai întrebarea asta nu m-aș fi gândit nicicând la asta. De obicei sunt așezată destul de normal atunci când îmi dă târcoale vreo idee, am întotdeauna aproape ceva de notat, un telefon sau vreun laptop, așa că nu se pierde nimic.

7. O întâmplare haioasă pe care o ai legată de una din cărțile tale. Nu contează dacă aceasta a avut loc pe vremea când încă lucrai la ea sau după ce a fost publicată cartea. 
Hm... nu cred că am. Dar nu fi dezamăgită, nu-i timpul trecut!

8. Dacă ai avea superputeri și ai putea să aduci la viață un singur personaj din cărțile tale, cine ar fi și de ce? 
Hm... l-aș încarna pe Iv. Sunt tare curioasă cum ar arăta creația mea și dacă mi-ar mai plăcea atât de mult. Parcă l-aș materializa și pe Nickolas din „Don’t cry, just fly”, doar ca să-i aud accentul mexican.

9. Ca de final, lasă-ne câteva rânduri prin care să mulțumești celor care ți-au cumpărat și citit cărțile. 
Nu-mi sunt suficiente cuvintele pentru mulțumiri. Mi-au adus o stare de grație și o imensă satisfacție. Toate cuvintele lor de apreciere au fost balsam pentru sufletul meu. Îi ador! Sper din tot sufletul să mă citească și în continuare. Am cele mai sincere aprecieri pentru faptul că şi-au rupt din al lor timp ca să mă citească.

Dacă nu ați apucat să cumpărați cartea Nu te împiedica de mine, te implor! atunci o puteți face de pe elefant.ro, libris sau de aici. Spor la cumpărături. 

Recenzie Contract marital: Anastasia - Alexa Drăgan


  Nu haina face pe om și sunt de acord cu acestă afirmație, dar când vine vorba de cărți atunci problema se pune altfel.  În această situație eu mă încadrez în grupul celor care preferă o copertă care să reflecte cât de cât acțiunea cărți sau măcar să ne dea un indiciu la ce putem să ne așteptăm. Nu cred că mai trebuie să vă spun la ce m-a dus cu gândul coperta cărții  Contract marital, dar pot să vă spun că exact asta am primit, o frumoasă poveste de iubire greu pusă  la încercare de trecuturile tumultoase ale celor doi protagoniști și de un psihopat îndrăgostit de Anastasia.

Cartea este scrisă la persoana I din perspectiva Anastasiei/Anei, dar pe alocuri autoarea a înserat mici fragmente cu ceea ce simte și trăiește Damian, un lucru foarte benefic pentru că în felul acesta cititorului îi este mai ușor să interacționeze și să cunoască mai bine  ambele personaje.


Anastasia este o tânără puternică cu un trecut peste care nu multe femei ar fi reușit să treacă. În timpul unei misiuni-ea lucrând a o firmă de pază, a fost agresată și violată de o persoană a cărui identitate nu a fost aflată niciodată. Fără părinți despre viața ei s-ar putea spune orice mai puțin că ar fi roz, dar acest lucru se schimbă odată cu apariția razei de lumină pe nume Miruna.

 Întâlnirea dintre cele două este pur întâmplătoare. Pe când se plimba Anastasia vede o femeie țipând și lovind o fetiță și în fața acestui spectacol nu poate să rămână indiferentă așa că intervine să o salveze pe micuță, pe nimeni alta decât Miruna. Chiar dacă între cele două persoaje există o diferență de vârstă faptul că ambele și-au pierdut persoanele dragi la o vârstă fragedă le leagă și totul se transformă într-o frumoasă prietenie.
 "Mi se rupe sufletul când o aud și văd tristețea din ochii ei. Știu ce inseamnă să fii copil și să nu ai mamă. Să știi că ceilalți au familii și tu nu. "
Ana nu este o persoană socială care să iubească petrecerile, dar obligată de cea mai bună prietenă a ei acceptă să meargă la una, unde soarta i-o va aduce din nou în cale pe Miruna, dar și pe tatăl acesteia, pe Damian.

Damian și-a pierdut soția la nașterea fiicei lui și o dată cu ea și sperata că ar mai putea să găsească o femeie care să-l facă să creadă în iubire. S-a transformat într-un afemeiat, iar acum din cauza acestui comportament riscă să piardă custodia Mirunei în defavoarea foștilor socrii. Profitând de legătura care s-a creat între Ana și fiica lui, îi propune acesteia să-i devină soție timp de un an , perioada necesară că el să demonstreze juraților stabilitate și să câștige procesul.

 Vor reuși cei doi protagoniști să iasă din acest joc fără ca să-și piardă inima?

 Dacă sunteți curioși vă invit să cumpărați cartea de aici.





luni, 25 septembrie 2017

Recenzie Hopeless Fără speranță- Colleen Hoover



   
       Clișeică. Da, asta aș fi spus despre cartea Hopeless Fără speranță după ce am citit descrierea cărții. Mi-am susținut părerea mult și bine, aproape citisem jumătate din carte când Colleen Hoover a detonat bomba și toate scenariile și planurile care apăruseră în căpșorul meu au fost spulberate. Odată cu ele s-a transformat în fum și părerea mea că această carte nu are cum să mă surprindă.

      Au existat mici indicii și poate dacă le-aș fi acordat mai multă atenție sau aș fi gândit la rece toată situația și viața pe care o trăiește protagonista noastră , Sky, atunci nu aș mai fi rămas cu gura căscată ca la dentist. Asta ar trebui să-mi fie învățătură de minte ca niciodată să nu mai judec o carte după o descriere.

      Până la vârsta de 17 ani, Sky a dus o viață liniștită și în afară de micile nebunii-aducerea în dormitor a unor băieți fără știrea mamei ei, nu se poate lăuda cu altceva. Aceste escapade i-au adus în schimb o reputație nu prea plăcută, o reputație care îi va da mari dureri de cap în primul ei an de liceu la o școală de stat. Până acum Sky a învățat acasă și tot ce știe despre această lume știe doar din cărți, ea fiind totodată și singura fată din liceu care  nu are acces la internet sau televiziune, nu deține un telefon și nu are cont de facebook sau pe alte rețele de socializare.

      Cu un simț al umorului foarte dezvoltat, Sky nu ia în seamă bilețele răutăcioase de genul"Curvo", "Parașuto" din contră, găsește în ele o muză de amuzament și inspirație. Sky mai are un motiv pentru care nu se lasă afectată, știe că aceste lucruri nu sunt adevărate. Indiferent de numărul de băieți care i-au intrat în dormitor niciunul nu a reușit să o facă să simtă vreo placere, așa că totul între ei s-a rezumat doar la săruturi.

       Acest lucru însă se va schimba când îl întâlnește la un magazin pe Holder, care doar privind-o reușește  să-i aducă fluturași în stomac, un sentiment total nou pentru ea.
"Senzația îmi e într-atât de străină, încât nu-mi dau seama precis ce o fi. N-aș putea spune ce are el atât de diferit, încât să-mi stârnească pentru prima oară în viață fireasca reacție fiziologică față de altă persoană. "
      Reacția pe care acesta o are la vederea ei de parcă ar vedea o fantomă și lucrurile pe care le descoperă despre trecutul lui o sperie la început, dar parcă soarta îi vrea împreună și în urma unor conjuncturi cei doi ajung  să fie nu numai colegi de școală, dar și de alergare. Treptat Holder va deveni ca un drog pentru Sky și alături de el va simți lucruri la care nu visa niciodată, dar schimbările bruște de comportament ale acestuia îi vor aduce și foarte multă suferință .


         De ce a privit-o atât de ciudat în prima zi Holder pe Sky de parcă ar fi văzut o fantomă?  Care să fie motivul schimbărilor bruște de comportament ale lui Holder? De ce a protejat-o atât de mult mama ei pe Sky? Acestea sunt întrebările, la care doar citind povestea emoționantă a tinerei Sky, le veți afla răspunsul.

Citind această carte mi-am amintit de această melodie care după părerea mea i se potrivește perfect lui Sky.

duminică, 24 septembrie 2017

Interviu cu un autor român contemporan- Florin Buharu

     
       Florin Buharu, un băiat tânăr și foarte talentat a găsit în orarul lui încărcat câteva minute libere ca să-mi facă mie plăcerea de a răspunde la un interviu. Simplitatea și senceritatea lui m-au convins că merită să-i citesc cărțile și vă invit și pe voi să-l cunoașteți și de ce nu, să-i acordați o șansă. 

1. Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești și vorbești cu ele pentru prima dată? 
             O persoană de treabă, mereu cu zâmbetul pe buze. 

  2. Cel mai mare defect al tău de care nu poți să scapi ? 
           Cred că gelozia. 

  3.Te-au susținut cei dragi atunci când ai pus punctul pe "i" și ai decis să îți publici prima carte sau nu au fost așa de încrezători în reușita  ta? 
            Da, m-au susținut, deși nu au crezut prima dată, pentru că nu am spus nimănui de carte în timp ce o scriam. Abia la final am dezvăluit “misterul” și a fost o surpriză pentru toți. Am avut parte de mult sprijin și încredere. 

  4. Ești genul de persoană superstițioasă?  De exemplu e ceva pe care îl faci de fiecare dată când te apuci să scrii sau la fiecare lansare de carte pe care ai avut-o, ai luat cu tine un anumit obiect/persoană care consideri că îți aduce noroc? 
          Sunt oarecum superstițios, dar nu consider că un obiect mi-ar aduce noroc. Singurul noroc sunt eu. 

  5. Cum îți petreci timpul liber și ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris? 
          Îmi place să citesc și fac orice altceva în afară de cântat și de dans, pentru că nu am talent. Îmi petrec mare parte din timp în compania altor persoane

  6.Cel mai ciudat loc în care te-a lovit inspirația și nu ai putut rezista  fără să o materializezi? 
           Nu cred că a existat un loc ciudat. Când mă lovește inspirația, de obicei, scriu câteva idei în telefon, apoi le redactez în document, când ajung acasă. 

  7.O întâmplare haioasă pe care o ai legată de una din cărțile tale. Nu contează dacă aceasta a avut loc pe vremea când încă lucrai la ea sau după ce a fost publicată cartea. 
          Din păcate, nu am avut parte de nicio întâmplare haioasă legată de cărțile mele. Întotdeauna le scriu în liniște și nu îmi place ca cineva să mă deranjeze sau să mă întrerupă.

  8.Dacă ai avea superputeri și ai putea să aduci la viață un singur personaj din cărțile tale, cine ar fi și de ce? 
        Aici o să dau un mic spoiler din volumul 3(cei care nu doresc, să nu citească). Tatăl Juliei își va sacrifica viața pentru un personaj foarte important(poate chiar personajul principal – nu voi dezvălui numele că să nu stric suspansul ))


  9.Ca de final, lasă-ne câteva rânduri prin care să mulțumești celor care ți-au cumpărat și citit cărțile.  
        Voi sunteți motivul pentru care scriu. Când am publicat prima carte, am făcut un angajament – să continui trilogia și să trec cititorii prin toate stările până la deznodământ. Vă mulțumesc pentru sprijin, pentru că existați, pentru că aveți încredere în mine și așteptați finalul seriei. 
  

Interviu cu un autor român contemporan-Natașa Alina Culea




Mulțumesc Natașa Alina Culea. Pur și simplu m-ai lăsat fără cuvinte și prin acest interviu mi-ai demonstrat că tot ceea ce faci, faci din toată inima și pui foarte multă pasiune. Mult noroc în tot  ce ți-ai propus  și la cât mai multe cărți scrise. 

1.     
Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești și vorbești cu ele pentru prima dată?  
 Sunt genul de persoană care provoacă reacții contradictorii, mai rar pe sfânta cale de mijloc. Ori mă plac foarte mult, ori nu mă suportă deloc. Bărbații mă plac mai mult ca femeile, astea este clar! J Sunt destul de încăpățânată și nu încerc să schimb părerea negativă a cuiva despre mine. Unii oameni vin chitiți să nu te placă și nu le vei schimba ideile orice ar fi, așa că prefer să-mi îndrept atenția către cei care mă plac, nu să îmi irosesc energia cu lucruri inutile. Foarte rar sunt păcălită asupra intențiilor reale ale celor din jurul meu, sunt un adevărat scanner pentru emoțiile și gândurile celorlalți, deși păstrez tăcerea asupra a aceea ce observ în detaliu.

2.      Cel mai mare defect al tău de care nu poți să scapi?
Am multe defecte, iar unii spun că sunt toate mari! J Eu îmi iubesc defectele și le văd și părțile pozitive. Oricine poate spune, de exemplu, că este rău să fii impulsiv – asta pentru că nu știe că pasiunea include impulsivitate – sau să fii risipitor – asta pentru că nu înțeleg cum este să fii deasupra lucrurilor materiale sau să pui mereu preț pe ceea ce simt oamenii în defavoarea lucrurilor etc. Totul depinde de unghiul din care te uiți, iar noi ne uităm mereu din unghiul pe care-l alegem conștient sau mai puțin conștient. Defectele mele mă deranjează doar atunci când pot aduce suferință în jur, asta nu aș suporta și as reevalua situația imediat. Tocmai pentru că sunt risipitoare material, nu emoțional J

3.      Te-au susținut cei dragi atunci când ai pus punctul pe "i" și ai decis să îți publici prima carte sau nu au fost așa de încrezători în reușita ta?
Cred că am avut parte de ambele reacții. Din fericire, atunci când îmi doresc ceva, îmi sunt suficientă. Este admirabil să am pe cineva de partea mea, dar pot fi și singură și să nu am nicio problemă că lucrurile stau astfel. De cele mai multe ori, adversitățile și aversiunile doar mă ambiționează.

4.      Ești genul de persoană superstițioasă?  De exemplu e ceva pe care îl faci de fiecare dată când te apuci să scrii sau la fiecare lansare de carte pe care ai avut-o, ai luat cu tine un anumit obiect/persoană care consideri că îți aduce noroc? 
Sunt foarte superstițioasă și am o adevărată pasiune pentru mistere, ezoterism, metafizică. De la Cabala la filosofia New Age, de la budism la șamanism, totul mă fascinează. Cu cât mai criptic, cu atât mai interesant pentru mine. Dacă m-aș fi născut în circumstanțe puțin diferite, aș fi fost un sihastru mistic, o călătoare sau un detectiv care se abate frecvent de la norme.
Nu am un obiect de care sunt atașată. În copilărie am avut un soi de talisman făcut de mama mea, dar l-am pierdut la un moment dat. Pentru scris chiar nu am nevoie de noroc, poate că a scrie este cea mai naturală stare a mea și este mai greu să fac altceva. Mi se întâmplă totuși să arunc anumite lucruri sau haine pe care le asociez cu ceva neplăcut. Mă descotorosesc de ele ca un feng-shuist.


5.      Cum îți petreci timpul liber și ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
Scriu, citesc, încerc să mă perfecționez – indiferent ce înseamnă asta pentru mine, iar zilnic poate fi altceva. Cu toate acestea, păstrez câteva direcții care sunt mai importante pentru mine și acolo dau tot ceea ce am mai bun. Am și mici hobby-uri: yoga, ceaiurile, poeziile… Acum sunt foarte entuziasmată pentru că voi relua lecțiile de pian și de canto.

6.      Cel mai ciudat loc în care te-a lovit inspirația și nu ai putut rezista fără să o materializezi?
Scriu peste tot. Cel mai greu îmi este când sunt pe stradă, în mers, destul de probabil să mă vezi butonând în notepad-ul din telefon chiar și când traversez J  Foarte multe idei am noaptea, iar unele se pot pierde dacă nu am un carnețel pregătit lângă pat.

7.      O întâmplare haioasă pe care o ai legată de una din cărțile tale. Nu contează dacă aceasta a avut loc pe vremea când încă lucrai la ea sau după ce a fost publicată cartea.
Hmm poate că cel mai haios lucru ar fi chiar acțiunea, pe alocuri, a romanului Nopți la Monaco, carte pe care am scris-o într-un stil foarte degajat, lejer și amuzant. Poate că are un umor cam negru totuși J:
„Într-o frumoasă sâmbătă la început de aprilie, Nicoleta a rămas acasă cu cei doi frați mai mici. Restul familiei plecase la înmormântare — mare prilej de fericire — unde mâncarea era gratis și băutura așijderea. Să tot mori în satul Văleni de lângă munte.  Se adunaseră câteva zeci de capete la pomană, căci răposatul Ionel, țiitorul cârciumei locale, era un bărbat cunoscut și apreciat de toți amicii lui de băutură, printre care și Grigore Dragomirescu al nostru. Doamne ferește să dea el de gol vreun companion când venea nevastă-sa să-l care acasă din bar pe nefericit și-l întreba pe Ionel câți bani a cheltuit pe băutură.
— I-au făcut cinste băiețașii… răspundea el mieros, dar prompt tuturor muierilor.
Ionel nu mai spunea nimic, stătea lungit molcom, puțin mort, dar foarte țeapăn, în cutia din lemn de fag, cu o mină de tardivă demnitate printre jerbele de garoafe și margarete împletite cu panglici. Murise la 52 de ani. Ar mai fi trait el mult și bine, dar băutura îi scofâlcise ficatul contorsionat de deprinderile greu de acceptat, iar șoricii și jumările înghițite de-a lungul vieții i se așezaseră de-a lungul și de-a latul arterelor înfundate ca țevile înainte de venirea instalatorului. Nevastă-sa, care nu auzise în viața ei de colesterol, îi gătise mereu chiftele de porc prăjite-n untură, cârnați picanți cu bucățele de șuncă, sarmale rotofeie ce se lăfăiau în ulei și alte asemenea sinucideri. L-au jelit băiețașii lui, nevoie mare; de supărați ce-au fost au început să se bată între ei chiar în localul pierzaniei. S-au bătut cu tot ce aveau la îndemână și mai reușeau să zărească, căci cu greu mai focalizau după o damigeană făcută poștă, cu tacul de la masa de biliard, cu sticlele de rom, până și cu scaunele pe care stăteau melancolici mai devreme. Ăl cu tacul era un împătimit al filmelor de bătaie cu Van Damme; îi cotonăgea mai cu talent pe tovarășii de băutură, restul, niște amatori dezorientați.
Ce se va întâmpla cu cârciumioara mea?… s-ar fi întrebat Ionel dacă ar fi putut. Dar nu mai putea să se întrebe și, oricum, viața are grijă să-ți șteargă urmele trecerii pe pământ mult mai degrabă decât ți-ar plăcea să crezi”
FRAGMENT – NOPȚI LA MONACO


8.      Dacă ai avea superputeri și ai putea să aduci la viață un singur personaj din cărțile tale, cine ar fi și de ce? 
Pe Carlos Oliveira din Nopți la Monaco. Am mai spus că este idealul meu de bărbat :D În rest, majoritatea personajelor mele cam sunt reale, sunt în viață și bine-merci J

9.      Ca de final, lasă-ne câteva rânduri prin care să mulțumești celor care ți-au cumpărat și citit cărțile. 
Îți mulțumesc ție pentru interviu, dar și pentru ideea asta grozavă și le mulțumesc celor care citesc romanele mele, mai ales, celor care își fac timp să împărtășească cu mine impresiile lor în urma lecturii. Este gestul cel mai de preț pentru mine și vă asigur că nu-l voi uita niciodată!
 _________________
Natașa Alina Culea (autoare)
·        Natașa, bărbații și psihanalistul
·        Marat
·        Lupii trecutului. Sofia
·        Nopți la Monaco

·        Visele nu dorm niciodată

Interviu cu un autor român contemporan- Corina Savu


Mulțumesc Corina Savu pentru un minunat interviu. Asta reprezintă pentru mine cea mai mare bucurie, faptul că o persoană pe care nu o cunosc personal își răpește din timpul ei liber ca să-mi răspunsă mie la câteva întrebări, banale dacă ar fi să mă întrebați pe mine, dar acea persoană pune suflet și pentru asta eu nu pot decât să mă simt onorată de fiecare dată când răspunsul este afirmativ. 

1. Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești și vorbești cu ele pentru prima dată?
La prima întâlnire nu sunt foarte comunicativă, dar cred că este normal. Nu mă pot deschide din prima. Sunt genul care analizează prima dată.  Astfel, mulți sunt cei care tind să scurteze discuția la câteva propoziții, crezând că nu le dau importanță sau că mă plictisesc. Abia dacă mai prindem o a doua discuție zic “Vaii ce de treabă ești!” și ne dăm la vorbă până uităm noțiunea timpului. Și mai sunt și acea categorie cu care parcă mă cunosc de-o viață și nu de un minut, două.

2. Cel mai mare defect al tău de care nu poți să scapi?
Cel mai mare defect… Perfecționismul peste limitele normale, cred.

  3.Te-au susținut cei dragi atunci când ai pus punctul pe "i" și ai decis să îți publici prima carte sau nu au fost așa de încrezători în reușita ta?
Nu eu am pus punctul pe “i” ci ei.  După ce am terminat primul volum al romanului Aripi smulse, am bifat reușita și eram pregătită să-l pun în sertar. Cei dragi mi-au dat imboldul, curajul de a publica. Chiar dacă eu nu am fost încrezătoare, ei au avut încredere deplină în mine și opera mea.

4. Ești genul de persoană superstițioasă?  De exemplu e ceva pe care îl faci de fiecare dată când te apuci să scrii sau la fiecare lansare de carte pe care ai avut-o, ai luat cu tine un anumit obiect/persoană care consideri că îți aduce noroc?
Ooo da. În privința scrisului nu sunt superstiții. Prefer să le numesc tabieturi. La scris, care se realizează de regulă noaptea, nu trebuie să lipsească cafeaua și liniștea. Când aceasta din urmă nu este de mare ajutor, muzica o suplinește, de regulă pian. La lansări, sunt. Dacă am uitat unele  lucruri dăruite de părinți și un crucifix de la o persoană specială devin agitată.

5. Cum îți petreci timpul liber și ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris?
  Puținul timp liber prefer să-l petrec în familie, căci aceste momete nu mai pot fi recuperate și, unde este mai bine și mai frumos să-ți petreci timpul liber după o săptămână de muncă?! Apoi, mai sunt hobby-urile: cititul, drumețiile, jocurile rpg, serialele.

  6. Cel mai ciudat loc în care te-a lovit inspirația și nu ai putut rezista fără să o materializezi? 
Nu cânt în baie pentru că nu am acest talent, dar mai trec câte o idee – mai multe - pe telefon. Posibil să existe locuri mai ciudate, dar dacă îmi vin ideile nu mai țin cont de “peisaj”.

  7. O întâmplare haioasă pe care o ai legată de una din cărțile tale. Nu contează dacă aceasta a avut loc pe vremea când încă lucrai la ea sau după ce a fost publicată cartea. 
Haioasă?!  Pot să-i spun și așa. La o săptămână după ce am scris o scenă cu un taxi din noul roman, mi s-a întâmplat și mie. Mă gândem dacă să reacționez precum protagonista mea. :))

  8.Dacă ai avea superputeri și ai putea să aduci la viață un singur personaj din cărțile tale, cine ar fi și de ce? 
Complicat… Jumătatea bună a Aliciei și jumătate de Beba din romanul Aripi smulse. :) De ce? Pentru că personajele nu au fost construite numai cu părți bune sau numai cu părți rele – sunt complicate, au secrete. Aș fi ales-o pe Alicia, dar ea are o personalitate duală, trecând frecvent de la o stare la alta. Totuși, cred că m-aș fi înțeles de minune cu ea.

  9.Ca de final, lasă-ne câteva rânduri prin care să mulțumești celor care ți-au cumpărat și citit cărțile. 
Vreau să le mulțumesc tuturor pentru gândurile bune, pentru cuvintele încurajatoare și pentru susținere. Nu aș fi ajuns la împlinirea deplină a visului fără voi, dragi cititori. Munca unui scriitor nu este deplină fără acești oameni care rup din economiile lor pentru a achiziționa cărțile, din timpul lor pentru a-i citi lucrările, a le face recenzii și a le transmite un gând bun. Acest sentiment nu este ușor de descris, dar se materializează cu un Mulțumesc din suflet!


Dragă Ancuța, îți mulțumesc pentru că te-ai gândit la mine. Pe mai departe îți doresc succes!
 Cărțile Corinei pot fi comandate de aici .

joi, 21 septembrie 2017

Interviu cu un autor român contemporan- Allex Trușcă

   



 1Cum crezi că te descriu persoanele pe care le întâlnești și vorbești cu ele pentru prima dată?
Cred că depinde de momentul în care mă prind când vorbesc cu ele. Pot să vorbesc până îi dor urechile sau, la fel de bine, pot să fiu mut ca o statuie. Sunt foarte comunicativ cu cei cu care găsesc puncte comune și destul de introvertit cu restul. Mi s-a spus și că sunt visător, dar și că sunt realist. Unora li se pare că mă subestimez. Nu știu exact cum m-ar descrie persoanele cu care vorbesc pentru prima dată, dar având în vedere că mai există și o a doua, a treia discuție după, mă gândesc că nu are cum să fie de rău. În al doilea rând, consider că e perfect normal și dacă nu mă plac, nu e  posibil și din fericire, nici obligatoriu, să mulțumim pe toată lumea.

 2Cel mai mare defect al tău de care nu poți să scapi .
       Nu știu care ar fi cel mai mare defect al meu, mi-ar fi greu să aleg dintre ele. J Cred că cel mai mult mă deranjează că uneori mă pierd în gânduri și în posibilitățile ca ceva să nu meargă, în loc să mă concentrez pe momentul prezent și să mă arunc înainte. Mult timp am crezut că e normal așa, nu eram conștient de acest blocaj. De ceva timp, mă antrenez intens. Fac progrese, sunt conștient, însă e loc și de mai bine.

3 .Te-au susținut cei dragi atunci când ai pus punctul pe "i" și ai decis să îți publici prima carte sau nu au fost așa de încrezători în reușita  ta.
         Au fost câteva persoane care au știut și m-au susținut. Vorbeam cu atâta pasiune despre ea, încât mi-au spus că trebuie neapărat să o impart și cu ceilalți. O parte din persoanele din familie nu au știut, dar s-au bucurat că mi-am găsit o pasiune și am curajul să o urmez. Nu pot să spun că au și citit cartea, datorită tematicii, dar au citit recenziile și alte interviuri.


4.Ești genul de persoană superstițioasă?  De exemplu e ceva pe care îl faci de fiecare dată când te apuci să scrii sau la fiecare lansare de carte pe care ai avut-o, ai luat cu tine un anumit obiect/persoană care consideri că îți aduce noroc? 

Nu, nu sunt o persoană superstițioasă. Dar mi-ar plăcea să am o pisică neagră lângă mine, la orice eveniment. Dacă nu, merge orice culoare. J Am avut lângă mine mereu pe  prietena mea, dar nu aș vrea să devin superstițios, poate fac o pană la mașină și interpretez greșit. J. În altă ordine de idei, sunt o persoană foarte împrăștiată, nu știu dacă pot învesti un obiect cu atâta putere, pentru că nu știu pe unde l-aș pune apoi, ca să-l găsesc și altă dată.

5Cum îți petreci timpul liber și ce alte pasiuni mai ai pe lângă scris? 

Care timp liber? După ce o să devin milionar sau câștig la loto, poate. În puținul timp pe care reușesc să călătoresc, să urmăresc ceva filme și seriale, să mai și citesc, să mă plimb și prin parcuri, să mai stau și cu cei dragi. Îmi place să colecționez diferite lucruri: arme medievale (reproduceri – cred că am destule să fiu în siguranță la o invazie de zombies), monede comemorative, magneți de frigider, sticle de vin din locurile prin care am umblat, ceva instrumente de scris (pene, stilouri, chiar și două mașini de scris). Încerc să mă limitez doar la astea, nu am încă spațiu pentru un muzeu. J


6.Cel mai ciudat loc în care te-a lovit inspirația și nu ai putut rezista  fără să o materializezi? 
                Nu cred că există vreun loc ciudat pentru mine. Am făcut planuri pentru anumite secvențe și în biserici medievale și în cimitire, am scris și în tren și în avion, în parcuri, la coadă la buletine.
  
  7.O întâmplare haioasă pe care o ai legată de una din cărțile tale. Nu contează dacă aceasta a avut loc pe vremea când încă lucrai la ea sau după ce a fost publicată cartea. 
Sunt destul de deschis la orice chestie care ar putea fi considerată de alții drept ciudățenie, așa că nu prea găsesc nimic concret. Poate faptul că o cititoare m-a întrebat dacă sunt preot? Și un fost coleg m-a întrebat dacă nu sunt rasist. Oare ce ar fi spus dacă Nebunul era negru?
  
8.Dacă ai avea superputeri și ai putea să aduci la viață un singur personaj din cărțile tale, cine ar fi și de ce? 
Greu de spus, îmi sunt la fel de dragi toate. Cred că aleg personajul principal, totodată cel mai puțin special, pe Erin. Un om simplu, ambițios, curios, pasionat de cărți care este pus în fața unor evenimente care depășesc puterea lui de înțelegere. Dar nu renunță la luptă.

9.Ca de final, lasă-ne câteva rânduri prin care să mulțumești celor care ți-au cumpărat și citit cărțile. 

Mă bucur că am avut ocazia să vă cunosc pe unii dintre voi, fie doar și pe internet. Vă mulțumesc tuturor pentru păreri, review-uri, recenzii, poze, critici, pentru absolut tot. Învăț multe de la voi și nu mă voi opri aici. Citiți mult, dați șanse autorilor români contemporani. Cât despre mine, citiți-mă, criticați-mă, dar nu uitați să visați. Cu drag, Allex Trușcă, autor „Nebunul Alb”

 Cartea Nebunul alb poate fi achiziționată de pe Quantum Publishers sau de pe elefant.ro.

marți, 19 septembrie 2017

Recenzie Salut, rămas-bun şi tot ce se întâmplă între ele- Jennifer E. Smith

" Uneori, cele mai grele lucruri sunt cele care merită cel mai mult."
Chiar dacă au trecut câteva ore de când am terminat de citit Salut, rămas-bun şi tot ce se întâmplă între ele, încă nu m-am decis în ce categorie să încadrez această carte-în cele care mi-au plăcut sau la cele care nu prea. În comparaţie cu celălalt volum, Probabilitatea statistică să te  îndrăgosteşti la prima vedere, această carte mi-a lăsat un gust amar. Pur şi simplu îi lipseşte ceva, iar Clare, personajul feminin cu nesiguranţa şi indeciziile ei, a contribuit din plin la asta.

Povestea este una drăguţă şi ţinând cont că  întreaga acţiune se desfăşoară într-o perioadă relativ scurtă-doar doisprezece ore, iar autoarea a reuşit printr-o minune să ne prezinte suficiente evenimente, doar pentru asta am dus cartea până la final, unde colac peste pupăză m-am lovit de un deznodământ deschis, dar care tinde să fie unul pozitiv.

Pentru Clare şi Aiden ziua cea mare a venit. Urmează să meargă la facultate, să-şi urmeze visurile şi să ajungă cineva în viaţă. Până atunci mai au de trecut un hop  pe care l-au amânat toată vara, ziua în care trebuie să decidă ce se întâmplă cu relaţia lor, vor continuă să rămână împreună sau se vor despărţi.

Clare a fost admisă la Dartmouth College pe când Aiden la UCLA distanţa dintre ei reprezentând cel mai mare impediment pentru fericirea lor. Surprinzător, în cazul celor doi adolescenţi, Clare este cea care nu vede nicio şansă de reuşită pentru ei, pe când Aiden, este optimist şi încrezător în sentimentele pe care le are faţă de iubita lui .

Organizatoare de fel, Clare a pregătit o listă cu locurile şi lucrurile pe care trebuie să le facă în ultimele doisprezece ore. O ultimă aventură în doi menită să fie un rămas bun.
"Aşa că această noapte se transformase în altceva; un tur nostalgic, o călătorie în trecut, o plimbare pe aleea amintirilor. Ar fi o modalitate pentru ea de a-şi lua rămas-bun de la oraşul în care trăise toată viaţă ei şi poate- cumva- şi de la Aiden."
Prima oprire pe care o fac este la şcoală, locul unde s-au văzut pentru prima dată în urmă cu aproape doi ani. Din păcate aventura lor începe cu stângul pentru că aceasta este închisă şi nu pot să pătrundă.
Chiar dacă ar trebui să fie tristă că planul ei nu funcţionează, ea găseşte în asta un semn că universul ar fi de acord cu decizia pe care ea a luat-o de a se despărţi de Aiden.

A două oprire are loc la pizzerie, locul unde au vorbit oficial cei doi îndrăgostiţi pentru prima dată. Aici o să facem cunoştinţă şi cu prietenul cel mai bun al lui Aiden, Scotty, dar şi cu Stella, prietena cea mai bună a lui Clare. Pe parcurs o să-i mai întâlnim şi o să descoperim şi dramele cu care se confruntă la rândul lor  cei doi tineri, Scotty fiind personajul meu preferat din această carte. Nebuniile pe care el le face aduc culoare poveştii gândite de Jennifer E. Smith.

O să descoperim şi unde au avut loc; primul sărut ,prima ceartă, dar şi prima noapte de amor dintre Aiden şi Clare. Cum se va termina seara penru cei doi îndrăgostiţi şi ce aventuri i-a mai pregătit Clare lui Aiden o să descoperiţi doar dacă o să citiţi această carte.