luni, 30 octombrie 2017

1, 2, 3 apă de izvor şi totul e ok !

1, 2, 3, stânga. 1, 2, 3, dreapta.  De la început.

Versurile melodie Je t'aime de Lara Fabian au fost înlocuite în gândurile mele de cuvintele instructorului. De o săptămână repetăm dansul mirilor şi dacă logic ar trebui să ne îndreptăm spre mai bine realitatea stă diametral opus. Unghiile de la picioarele mele nu mai au nevoie sa fie date cu ojă pentru că Marius, viitorul meu soț s-a ocupat de asta. Noroc că o să port pantofi că aşa e obiceiul ca nu cumva să-mi fugă norocul printre degete, că altfel toți invitații ar admira opera lui.

Dacă pe fața instructorului nu se citeşte niciun fel de reacție, pe a mea şi a lui Marius se vede epuizarea totală şi dezamăgirea. Avem nevoie de o pauză, o pauză în care să ne tragem sufletele şi să ne îmbărbătăm unul pe altu.

- Eu zic să facem o pauză? Să bem puțină apă şi peste cinci minute o să o luăm de la capăt. Se poate?
- Da, e ok. Aveți cinci minute şi după o să mai continuăm o jumătate de oră? Azi trebuie neapărat să vă iese perfect măcar jumătate din melodie şi în restul de timp care ne-a mai rămas să învătăm şi restul.
-E ok, domn profesor.
- Anca, eu nu mai rezist. Exersăm deja de o săptămână şi la mine nu se vede nicio îmbunătățire. Declar oficial că la capitolul dans am fost înzestrat cu două picioare stângi.
-Ia o gură de apă de izvor şi nu mai vorbi prostii. O să vezi că totul o să fie bine.
-Da, dacă cumva apa asta de izvor nu e apă obisnuită ci apă cu puteri supranaturale, care ca printr-o magie o să mă transforme într-un Mihai Petre al dansului.
-Nu cred că apa de izvor La fantana are asfel de propietăți, dar sincer gustul e foarte bun. Nu crezi la fel?
- Ba da. Ce zici să luăm câte o sticlă pentru fiecare invitat ca să se răcorească şi ei după ce joacă învârtita sau sârba?
- Vezi, nu eşti tu un Mihai Petre al dansului, dar la capitolul aranjarea unei nunți te pricepi mai bine decât oricine.
- Hai nu mă mai pieptăna atâta că oricum nu ştiu cât de mult o să mă ajute asta cu dansul.
-Cele cinci minute au trecut. Sunteți gata să valsăm?
- Da. Am băut apa asta de izvor, ne-am răcorit, ne- am încărcat cu energie pozitivă de la ea, acum să vedem dacă are şi puteri magice şi să ne iasă şi nouă valsul astă o dată pentru totdeauna.

Credeți-mă pe cuvânt dansul nostru în acea zi nu a avut mari modificări în bine, dar măcar am rezolvat problema apei pentru invitați cu această ocazie. Mai sunt oricum două săptămâni până la marele eveniment şi fumul ne va învălui complet picioarele, aşa că invitații nu o să poată să vadă cum ne dăm cu stângul în dreptul. Partea bună e că vor avea ce să bea după ce vor dansa ei.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

vineri, 27 octombrie 2017

Casa mea de nota A+++ !

         
  "Muncă şi iar muncă ca să ajungi într-o zi să ai patru pereți pe care să-i poți numi acasă."
 
     Cred că asta a fost unul din sfaturile bunicului meu, un sfat pe care îl auzeam de cel puțin doua ori pe zi în vacanțele de vară pe care le petreceam cu el. Aşa că aceste lucruri mi-au rămas întipărite adânc în minte şi primul lucru pe care ni l-am cumpărat eu şi soțul meu a fost o casă. Cuvântul bloc îl sperie şi îl face să aibă coşmaruri, dar nicio secundă nu s-a gândit ce înseamnă o locuință la țară. Da, sunt şi avantaje pentru care eu şi copiii noştri o să-i mulțumim într-o zi, dar acum când vedem cât e de muncă simt că încep să albesc mai devreme decât ar fi cazul.

   Când ne-am văzut cu actele în mână, propietari, câteva zile eram ca şi cum l-am fi prins pe Dumnezeu de picioare, dar în clipa în care ne-am decis să facem mici schimbări-care mai târziu s-au transformat într-un adevărat şantier- adevăratele probleme au început să apară.

  Prima problemă pe care am întâmpinat-o a fost la certificatul energetic pe care vechiul propietar ni l-a înmânat. Fiind ceva nou şi pentru noi ne-am gândit să apelăm la profesionişti ca să ne explice ce e cu cifrele alea în care ne prindeam nasul, aşa că am apelat la un auditor energetic. După o discuție foarte politicoasă cu acesta am aflat că cifrele alea nu arătau foarte bine pentru noi şi trebuia să facem schimbări ca să micşorăm consumul de energie. O cheltuială în plus pe care nu am prevăzut-o, dar tot acest domn ne-a scos din impas, spunându-ne că aceşti bani îi vom recupera prin facturi mai mici la lumină. Tot răul spre bine cum am spune noi românii, aşa că pe lângă mobilă nouă pentru dormitorul viitorului copil, o bibliotecă pentru cărțile mele pe listă au mai apărut şi electrocasnice A+++ că doar astea sunt bune la fel ca şi la orele de engleză, notele de B, C sau D nu ajută.

   Chiar dacă a trebuit să facem anumite sacrificii, am mai renunțat la mobilă, un lucru îl ştim cu siguranță, că atunci când şantierul se va sfârşi pentru noi, o să avem o casă care va primi nota A +++ la categoria consum de energie şi asta ne încălzeşte sufletele, iar copiii noştri dacă vor vrea să-şi consume energia o vor putea face prin curte alergându-se şi nu în fata unui calculator sau a televizorului.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

miercuri, 25 octombrie 2017

Distracția se plăteşte, dar dobânda este 0!


         -Iubito, am să-ți dau o veste bună şi una proastă. Pe care vrei să o auzi mai întâi?
        -Începe cu cea proastă si las-o la urmă pe cea bună ca şi medicament.
        - În weekend avem iar o nuntă la care trebuie să mergem.
 
      Altă nuntă?? De fapt, ce mă mai mir? Nici nu-mi mai aduc aminte de ultima sâmbătă petrecută acasă şi nu într-un restaurant la o nuntă sau botez. Citisem eu undeva că anul 2017 e benefic pentru cuplurile care se decid să facă acest pas, dar nu m-am gândit la o asfel de avalanşă de nunți.

      -Şi care e vestea cea bună? Am câştigat cumva la loto şi nu mai trebuie să ne face griji pentru rata de la maşină, facturile lunare?  Pentru că sincer, e a doua nuntă într-o singură lună şi nu îmi dau seama cum o să ne descurcăm? Plus că luna asta trebuie să mergem să alegem şi noi tortul pentru nunta noastră. Mai avem de plătit şi pe doamna care ne aranjează sala. Noi mergem în fiecare weekend la câte o nuntă, dar ai uitat că mai avem nevoie de bani şi pentru a noastră.

      - Nu am uitat că avem nevoie de bani şi mi-ar fi plăcut să-ți dau o asfel de veste, dar cum noi nu jucăm e cam imposibil.  Vestea bună e că rochia pe care nu ai purtat-o la nunta verişoarei tale pentru că avea aceeaşi nuanță ca şi a naşei o vei folosi acum.

       -Da, dacă problema cu ținuta mea s-a rezolvat, întrebarea mea e de unde facem rost de bani ca să băgăm în plic, pentru că distracția se plăteşte?

     -Azi am stat de vorbă cu colegii de lamuncă şi ei mi-au sugerat să fac un împrumut la Telecredit. Cum nu auzisem de ei am dat un search pe google şi am aflat că sunt o instituție nebancară care oferă credite online. Cu un număr foarte mic de documente putem împrumuta 500 de lei pe care îi putem returna în 30 de zile. Un împrumut fără garanții e exact de ce avem noi acum nevoie. Telecredit, împrumut simplu şi rapid. În felul acesta o să ne ramână bani şi pentru ultimele noastre pregătiri.

       -Da, iar apoi luna viitoare o să îi returnăm dublu cu dobânda.
      - Aaa, am uitat de cea mai bună parte. La telecredit au şi împrumut dobândă 0, aşa că eu zic să-ți scoți rochia şi să te pregăteşti, pentru că sâmbătă o să exersăm încă o dată valsul pentru când o să vină ziua cea mare pentru noi.
    - Dacă pui aşa problema, atunci de abia aştept să port noua rochie şi să dansez cu tine.

Am scris acest articol pentru superblog 2017.

luni, 23 octombrie 2017

Geanta mea, jobenul unui magician!

Geanta unei femei e ca şi jobenul unui magician. Cere orice şi cu siguranță ea va găsi acel ceva într-un buzunar magic al genții ei. Cred că şi un iepuraş drăguț dacă vrei, e posibil să fie ascuns pe acolo.

  Eu încă nu am mers chiar aşa departe încât să-mi iau un animal de companie în rucsacul meu, chiar dacă iubitul meu se mai amuză asfel pe seama mea. Ce nu ştie el, e că şi dacă aş vrea, nu cred că săracul animaluț ar mai gasi loc, pentru că am foarte multe chestii la care bineînțeles că nu pot să renunț.

Primul lucru pe care îl gasesti în fiecare geantă sau rucsac pe care le am e o carte. Nu se ştie niciodată când se iveşte o oportunitate să-mi petrec timpul în compania ei. Ce fel de împătimită de lectură aş mai fi dacă nu aş avea cel puțin 2-3 semne ca să țin evidența citatelor? Dacă cumvă printr-o minune nu găsesc niciunul, nu e nicio problemă, pentru că automat colecția de bonuri îşi va găsi şi ea o întrebuințare. Da, unii colecționează timbre pe când eu țin în portofel sau prin rucsac numai bonuri. Cine are nevoie de acte? Ancuța cu siguranța nu. Singurele acte pe care le am în portofel sunt buletinul şi permisul auto.

Tot pentru citit, mi-am comandat trei perechi de ochelari, ca să nu mai fiu nevoită să-i mut dintr-o parte în alta. Asfel, în prezent am în fiecare geantă-cele pe care le folosesc cel mai des- o pereche de ochelari.

Nu sunt o tocilară înrăită, aşa ca pe lângă cele menționate mai sus, în geanta mea se găsesc şi farduri şi un ruj. O femeie trebuie să fie mereu la înălțime şi să arate bine, chiar şi atunci când citeşte pe o bancă în parc sau în autobuz.

Cam astea sunt lucrurile nelipsite din geanta mea zilnică. Voi ce lucruri speciale dețineți în afară de telefon?

Acest articol a fost scris pentru superblog 2017.
 

vineri, 20 octombrie 2017

Nu-i magie, e presa de ulei Yoda !

E posibil să fii trăit pâna la vârsta de douăzeci şi şase de ani şi habar să nu ai că suferi de claustrophobie? Răspunsul e nu, dar în seara asta de când am păşit în bucătărie, parcă m-au trecut toate apele, iar încăperea s-ar fi micşorat ca prin magie. Nu, nu a venit Harry Potter şi mi-a vrăjit bucătăria, dar să ştii că urmează să-i găteşti scriitoarei care i-a dat viață şi mi-a înfrumusețat copilăria, are cam acelaşi efect asupra mea.

 Asfel de lucruri se întâmplă o dată în viață, asă că totul trebuie să meargă ca la carte, nu e loc de nicio greşeală. Am vorbit cu ospătarii să fie pregătiți să o întâmpine pe J.K Rowling şi pe invitații ei cu şampanie. Pe mese am pus trandafiri, florile ei preferate, iar orchesta a fost la rândul ei aleasă pe spranceană.

  Acum cea mai mare greutate stă pe umerii mei, să-mi calmez emoțiile şi să pregătesc o masă care să o inspire şi să o convingă să mai revină în țara noastră. Cât timp eu fac ultimele verificari, ca nu cumva să lipsească ceva, mi-am pregătit artileria grea şi anume presa de ulei Yoda Home Pro, pentru că doar gătind sănătos am şanse să fiu apreciată.

Agitația din jurul meu nu poate să însemne decât un singur lucru, invitații au sosit, aşa că până soseşte ospătarul cu comanda îmi țin respirația. Nici nu vreau să mă gândesc ce mâncăruri sofisticate o să-mi ceară şi cum o să o dau în bară.

  O asfel de gândire negativistă nu are ce căuta în bucătăria mea. Până la urmă e doar un om, aşa că nu am de ce să mă stresez şi cea mai bună dovadă a faptului că această autoare reuşeşte să mă surprindă de fiecare dată e comanda ei, sărmăluțe în foi de viță de vie şi plăcintă cu mere şi dovleac.

  -Sunt cumva la camera ascunsă şi toată pregătirea asta e o farsă? Unde e sushiul, cordon bleu de pui la cuptor, macarons sau mai ştiu eu ce rețetă sofisticată pe care le vedem doar în filme? Vrei să spui că n-am dormit două zile ca să învăț rețete la care mi se împleticea limba în gură doar spunându-le denumirea degeaba?

-Nu e nicio farsă chefa. Asta e ceea ce a cerut, iar invitatul ei a mai vrut şi un piept de pui în crustă de legume.

-Piept de pui în crustă de legume zici, nu? Ce bine că am dat drumul la presa de ulei pentru că o să folosesc uleiul obținut pentru a prăji legumele în el şi să-i dau o aromă mai specială. Sunt aşa mândră de noua mea achiziție şi de faptul că am profitat de promoțiile Yoda. Nu-mi vine să cred că prima persoană care va mânca mâncare gătită în acest uleiul presat la rece este J.K. Rowling. Cu siguranță magia mea o va încânta şi gustul care îți face să-ți plouă în gură o vor convinge că a făcut cea mai bună alegere când a ales să vină în restaurantul meu. Sarmalele în foi de viță de vie chiar dacă nu sunt o mâncare sofisticată, faptul că o să călesc puțin ceapa în ulei înainte de a o adăuga la compoziție cu siguranță îi va da un alt rang culinar.

Care e cea mai mare bucurie a unui bucătar? Să vezi cum farfuriile pe care tu le-ai pregătit din toată inima se întorc goale şi pe fața clientului tău apare un zâmbet. Asta e ceea ce am primit eu de la J. K Rowling, dar şi un autograf care acum are loc de cinste în localul meu.

Acest articol a fost scris pentru superblog 2017.

miercuri, 18 octombrie 2017

Minciuna are picioare scurte cu ştampila Colop.

Când auzi cuvântul ştampilă automat gândul îți zboară la un birou pe care domneşte la loc de cinste un maldăr imens de documente ce aşteaptă cuminte să îi vină rândul la ştampilat. Pe mine acest cuvânt mă duce cu gândul la copilărie şi la cum am fost prinsă şi pedepsită pentru o minciună din cauza unei ştampile Colop.

   Aveam şaisprezece ani şi la noi în sat nu existau cluburi sau baruri în care tinerii să iasă şi să-şi facă de cap cum se găseau în marile oraşe. Acum lucrurile s-au schimbat, dar pe atunci singura noastră distracție era discoteca pe care un vecin o deschidea în fiecare seară de sâmbătă sau în zilele importante din an: Crăciunul sau sărbătorile pascale. Vă dați seama că pentru noi era sfârşitul lumii dacă pierdeam o singură seară, aşa că toată săptămâna faceam tot ce ne cereau părinții nu cumva să fim pedepsiți şi să ratăm toată distracția.

Dacă o singură seară ne răscolea inimile în asemenea hal, atunci imaginați-vă câteva luni bune la care eu a trebuit să le fac față cu stoicism.
Am luat o notă mică la istorie, mai exact un şase, aşa că am fost pedepsită până la sfârşitul anului şcolar. Fiind de abia martie, asta însemna patru luni de secetă şi indiferent de cât m-am rugat de ei, părinții mei nu au cedat şi au rămas fermi. Pe atunci nu realizam că ei nu-mi vroiau decât binele, dar copil fiind le-am călcat peste cuvânt şi am plecat pe ascuns la discotecă.

Mi-am pregătit toată săptămâna terenul, am inventat scuza perfectă si anume ziua unei colege de liceu, dar am omis un singur lucru, ştampila Colop. Ce legătură există într-o discotecă şi o ştampilă, asta e întrebarea de o sută de puncte pe care bănuiesc că marea majoritate v-o puneți în acest moment.
Dacă nu v-ați dat seama, atunci nu-mi rămâne decât să vă luminez eu.

 Discoteca fiind la țară afacerea vecinului meu nu era una foarte profitabilă mai ales că marea majoritate a clienților lui, erau tineri de vârsta mea, care nu spărgeam o avere pentru o distracție de o seară. Ca cifra lui de afaceri să fie pe plus acesta ne punea să plătim o taxă de intrare. Bineînteles că era o sumă modică nu ceva de speriat, iar după ce o achitam acesta era obligat la rândul lui să ne taie un bilet.

Pentru că eram tineri cu capul în nori, veşnic îndrăgostiți şi exista un mare risc să pierdem acel bilet vecinul nostru a venit cu ideea să-si facă o ştampilă personalizată cu inițialele discotecii. Această ştampilă era folosită în primul rând în actele firmei, dar şi pentru a pune o ştampilă pe mâna noastră. În felul acesta eram liberi să ieşim  pe afară fără a ne face probleme că o să fim obligați să plătim încă o dată taxa.

Seara a fost minunată. Nici nu am realizat ce repede s-au scurs orele. Eram atât de mândră de planul meu fără cusur mai că m-aş fi pupat singură dacă aş fi putut, dar dimineața a venit şi era mea de glorie a apus mai repede decât aş fi crezut.

Ştiam că minciuna are picioare scurte, dar nu m-aş fi aşteptat să fie chiar atât de scurte.
Din cauza euforiei sau din obişnuință, indiferent de motiv deznodământul a fost acelaşi, am uitat să-mi şterg ştampila pe care mama mea cu vederea ei mai ageră decât cea a unui şoim a observat-o si asfel am fost prinsă cu minciuna.

 Ce a urmat nu are rost să vă mai povestesc. Se pare că mama mea nu a avut nevoie să fie detectiv ci doar să ştie cum arată ştampila Colop pe care o folosea patronul ca să fiu pedepsită fără drept de apel până la ziua mea de data aceasta, până în septembrie mai exact.

De atunci de fiecare dată când folosesc sau văd pe altcineva folosind o asfel de ştampilă îmi amintesc de isprava mea şi de tristețea pe care am citit-o în ochii mamei mele.

Cu o asfel de povestire bănuiesc că vă aşteptați ca ştampila Colop să fii devenit inamicul meu nr 1. Din contră , pe biroul personal există o asfel de ştampilă nu pentru o afacere ci ca să-mi amintesc să nu mai mint niciodată pe nimeni. Aşa că dacă pentru unii ştampila e  un simplu obiect, pentru mine e ceva personal şi motivațional.

Voi aveți asfel de amintiri în care o ştampilă să fie personajul principal ?

Acest articol a ost scris pentru superblog 2017.

duminică, 15 octombrie 2017

Doar lucrând cu profesionişti ajungi profesionist !

     Acum câteva luni viitorul meu soț a primit o ofertă foarte importantă de a pleca timp de două săptămâni în fiecare lună cu serviciul prin diferite țări şi prin importantă mă refer la un program mai avantajos, dar şi un salariu care ne facea serios cu ochiul.

     Singura cerință era să cunoască engleza la un nivel avansat şi din păcate ce a studiat el la şcoală şi în facultate nu îi era suficient de această dată. Degeaba ştie să poarte o discuție cu un străin ca să afle cum să ajungă dintr-un loc în altu sau cum să nu moară de foame într-o țară străină, dacă atunci când discuția trece de la cordială la una plină de termeni tehnici se pierde şi cum zicem noi mai pe româneşte se uită ca şi curca-n crăci.

    Nu am intrat în depresie pentru că am fost  nevoiți să refuzăm din contră ne-am mobilizat şi am început să căutam pe cineva care să ne ajute cu această problemă şi aşa a ajuns din nou iubitul meu să studieze de parcă ar fi iar la şcoală.  Ne amuzăm câteodată pe această temă, dar din păcate dacă firma lui s-ar fi gândit mai înainte la această posibilitate acum nu numai că ar petrece mai mult timp cu mine, dar ne-am permite şi din punct de vedere financiar mai multe.

                            "CURSURI DE LIMBI STRĂINE PENTRU FIRME"


    Nu numai noi am fost cei care am pierdut ci şi firma lui care la rândul lor au pierdut licitația, aşa că s-au mobilizat şi au căutat nişte profesionişti care să-i ajute. În acest fel au ajuns să lucreze cu Agenția de traduceri Swiss Solutions, care nu numai că au treisprezece ani de experiență, dar au ajuns să fie în topul celor mai importanți douăzeci de furnizori de traduceri specializate din Europa de Est, pentru că doar lucrând cu nişte profesionişti ajungi să fii la rândul tău un profesionist.

   Când l-am văzut pe iubitul meu cât de mulțumit este m-am gândit că dacă astrele ne vor zâmbi în anul următor poate o să îmi încep şi eu o mică afacere. Dacă în cazul, ce afacere să-mi deschid încă mai am dubii în privința cui să cer ajutor când am nevoie de o traducere profesională a unui act şi cine să le ofere angajaților mei cursuri - pentru că am vise mărețe şi mă văd având bineînteles şi subalterni- aş apela cu cea mai mare încredere la agenția de traduceri Swiss Solutions.

    Pâna visele noastre vor deveni realitate  nu ne mai rămâne decât să ne punem serios cu burta pe carte şi sperăm că odată cu ajutorul celor de la Swiss Solutions şi datorită cursurilor de limbi străine pentru firme anul viitor să reuşim mai multe decât am făcut în acest an şi cine ştie poate la anu pe vremea asta o să vorbim prin casă ca doi nebuni în engleză, turcă sau mai ştiu eu ce altă limbă.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2017.

sâmbătă, 14 octombrie 2017

Ca prin farmec, ziua mea e perfectă!

   
     Paisprezece ani! Primul act de identitate, aşa că trebuie să arăt impecabil. Mi-am ales ținuta. Am fost la coafor, m-am tuns, m-am pensat. Ziua de mâine va fi perfectă.

Cu acest gând am adormit, dar toate planurile mele au fost năruite dimineața când m-am aşezat pe scanul din fața oglinzii pentru a mă machia. Pe fruntea mea, chiar în mijlocul ei, trona mândru nevoie mare un imens coş. Coş să-mi fie cu iertare e puțin spus pentru monstrozitatea de pe fața mea.

Nici nu am realizat când lacrimile m-au năpădit, dar fața speriată din prag a mamei mele mi-a întrerupt pentru câteva secunde potopul lui Noe.
-Ai înnebunit? Ce ai pățit de ai țipat cât te-au ținut plămânii? Ai uitat că locuim la bloc şi că vecina are un copil mic? Vrei să ne trezim cu poliția la uşă, acuzați de tulburarea liniştii publice?

Poliție! Poză! Cazier! Asta cu siguranță mi-ar pune capac. Ce să mai, ar fi cireaşa de pe tort.
-Scuze, mami! Nu am vrut să te supăr pe tine sau pe vecini. Nici nu mi-am dat seama când am țipat, dar crede-mă am o zi proastă rau de tot.

- Dar ce ai pățit? Aseară nici nu-ți încăpeai în piele de fericire pentru că urma să mergi să-ți faci buletinul. Cum te-ai exprimat că nu îmi aduc eu bine aminte?

-O să intru şi eu în rândul colegilor mei şi acum nu o să mai aibă de ce să râdă şi să mă şicaneze cum că aş fi singura fără buletin din clasă. Acum o să aibă un motiv şi mai rau de care să se ia. Uită-te la monstrozitatea care mi-a apărut. Sunt o persoană moartă. Timp de un an de zile, pâna o să ajung la liceu zilele mele fericite s-au încheiat.

- Exagerezi ca de fiecare dată. Dacă o să aplici puțin fond de ten nici nu o să se mai observe.

- Poate nişte praf de zâne ar reuşi să ascundă ce am eu aici.

- Praf de zâne, zici? Eu mă gândeam la ceva mai omenesc posibil, cum ar fi o cremă ultra activă de la Farmec. Face minuni crede-mă, iar dacă nu, o poți întreba pe verişoara ta care a avut aceeaşi problemă în ziua balului bobocilor.
-Şi când mai am eu timp să-mi cumpăr această cremă?

-Te îmbraci frumos şi te duci la farmacia de peste drum. Până o să pleci la şcoală o să vezi că necazul tău va fi atât de mic încât doar cu o lupă s-ar mai vedea. Iar poza de buletin, o să o facem mâine. Azi o să facem doar un selfie ca să marcăm ziua în care ai ieşit victorioasă din prima ta luptă cu acneea.

Fără acnee, victorie! Doar de asta am avut nevoie să aud că din două mişcări am fost îmbrăcată. Nici liftul nu l-am mai aşteptat, am coborât pe scări într-un suflet, iar când farmacista mi-a oferit crema, eram mai ceva ca Gollum din Stăpânul inelelor: " My precious." . Nu m-a mai interesat că eram pe stradă şi lumea se uită la mine, fără pic de jenă am aplicat crema pe coş. Mai bine să mă vadă aşa decât cu această monstrozitate pe frunte.

Două ore mai târziu i-am dat dreptate mamei, doar cu o lupă, un ochi critic ar mai vedea mica imperfectiune de pe fața mea. Mâine cu siguranță ziua mea va fi perfectă, iar de acum o să previn asfel de evenimente cu superputerile cremelor de la Farmec.

Acest articol a fost scris pentru Superblog2017.

vineri, 13 octombrie 2017

Tratată regeşte pentru un weekend!!

 
  Peste o zi proastă aş fi reuşit să trec, dar o săptămână e prea mult, chiar şi pentru mine. Remediul: cu o pastilă de durere situația nu se ameliorează deloc, dar o mini-vacanță mă vindecă de orice şi de toate. Fix de asta am nevoie eu acum, de un weekend în care să fiu răsfățată şi tratată ca o regină. Un weekend fără telefon mobil, să mă deconectez de la lume şi să scap într-un final de tot negativismul pe care l-am adunat în mine şi să mă încarc cu energie pozitivă.

Acum dacă planul a fost făcut nu mai am nevoie decât de o companie bună şi de un loc care să corespundă nevoilor mele. Pentru asta, nu o să apelez la internet ci la năşica mea, wikipedia în materie de vacanțe perfecte.

-Bună, năşico! Ce faci? Nu te mai întreb cum a fost săptămâna ta pentru că ştiu că dacă ar fi să le comparăm s-ar putea ca la final să avem scor egal.

-Ai mare dreptate. Tocmai am băut a doua cană de ceai de tei, rețeta bunicii pentru zilele mai puțin bune, dar de data asta nu are niciun efect.

- Dacă nici sfaturile bunicii Ana nu funcționează, am eu remediul perfect pentru problemele noastre.

- Te rog să fie ceva bun pentru că sunt praf, să mă exprim şi eu ca tineretul din ziua de azi că mi-am auzit vorbe cum că m-aş fi rămolit.

- Cum îți sună o mini-vacanță, aşa ca între fete? Să ne mai amintim şi noi de tinerețe, dacă zici că la treizeci de ani ai tăi ai intrat deja la vârsta a doua, dacă ar fi să ne luam după gurile rele.

-  De parcă aş fi întinerit cu zece ani. Şi ca un semn, ieri când am intrat să-mi verific e-mailul mi-a apărut reclama de la Hotelul Royal Poiana Braşov şi mi-am amintit de momentul în care naşul tău m-a cerut în căsătorie. Chiar acolo am fost cazați. Ce amintiri frumoase am avut şi să nu-ți mai povestesc despre peisajul parcă rupt din rai care înconjoară hotelul. Iar de servire şi cazare, nici nu mai vorbesc. Au fost de nota zece cu plus.

- Dacă nici naşul nu se pricepe să aleagă, atunci cine?

-Naşul tău nu se pricepe decât la fotbal şi la pescuit. Eu am fost cea care a ales locația şi locul unde o să dormim. El doar a plusat şi a înfrumusețat peisajul cu acea cerere în căsătorie la lumina lumânărilor şi cu mica serenadă pe care mi-a făcut-o.

-De ce eşti cârcotaşe acuma? Recunoaşte că doar pentru ambianță şi pentru oaza de linişte de care ai avut parte ai acceptat, că altfel l-ai mai fi ținut pe jar încă vreo doi ani pe puțin.

-Da, ai şi tu dreptate. Atunci cum rămâne? Mergem la Poiana Braşov şi ne cazăm la  Hotel Royal? Păcat că nu a nins că puteam şi schia, dar cum noi mergem să ne relaxăm, cred că o să ne petrecem mare parte a timpului la sauna lor.

- Saună? Ce bine sună. Nu am mai trecut pragul unei saune că am şi uitat cum arată. Dacă tu zici că o să fim tratate ca nişte regine, atunci Poiana Braşov şi Hotel Royal rămâne locația pentru mini-vacanța noastră ca între fete. Putem pe drum să facem şi alte opriri . De exemplu pe la Castelul Bran. Ultima dată când l-am vizitat eram într-o excursie  prin clasa a şasea dacă nu mă însel.

- Bineînțeles. Doar nu putem să trecem prin Braşov fără să vedem acest monument istoric, încărcat de amintiri şi legende. Cât timp îți ia să-ți faci bagajele, pentru că eu tocmai am făcut rezervăriile?

- În două ore să fii la mine la scară, pentru că valiza mea e ca şi făcută.

- Atunci te-am lăsat pentru că ştii prea bine că mie îmi ia mai mult timp să-mi aleg ce ținute o să port când o să cinăm pe terasa de afară.

- Grăbeşte-te pentru că eu  de abia aştept să uit de toate problemele şi să am parte de un weekend perfect.

- E ca şi rezolvat. Stai liniştită, totul o să meargă ca uns. Pentru două zile o să ne distrăm ca în anii adolescenței.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2017

miercuri, 4 octombrie 2017

Echipa Fructelor şi legumelor VS Echipa E-urilor


Bună ziua şi bine v-am găsit, dragi spectatori!
Astă-seară va avea loc partida de fotbal în care echipa Fructelor şi legumelor o va înfrunta pe cea a E-urilor, partidă aşteptată de întreg mapamondul la sfârşitul căreia sperăm ca cearta dintre cele două echipe să se sfârşească odată pentru totdeauna.

Chiar dacă echipa antrenată de Storcător prin presare la rece, Hurom , nu are prea multe şanse să câstige dacă ar fi să ne luăm după casele de pariuri şi după numărul foarte mic de susținători, pentru că potrivit unui sondaj 81% dintre adulți nu consuma suficiente fructe şi legume, cu toate astea i-am văzut pe jucători foarte optimişti la antrenament şi dispuşi să-şi dea şi sufletul pentru fiecare balon. Aşa că i-am luat un interviu domnului antrenor să vedem ce discurs încurajator le-a spus acestora, cine ştie poate până la începerea meciului o să reuşim să modificam deja acele cifre îngrijorătoare.

- Bună ziua, domnule antrenor, Hurom! Vă aşteaptă o partidă foarte grea, nu numai pe teren, dar şi în tribune dacă ar fi să dăm ascultare gurilor rele şi sondajelor.

- Este adevărat, dar nimic nu se câştigă uşor şi victoria este cu atât mai frumoasă dacă este obținută cu sudoarea frunții.

- Ce le-ați spus jucătorilor, pentru că i-am văzut foarte motivați? Care este secretul dumneavostră și ne-am bucura foarte mult dacă l-ați împărtăși și cu noi?

- Nu există niciun secret. Le-am vorbit din inimă și sper ca tot mai multă lume să audă și să conștientizeze aceste adevăruri. Le-am spus că sănătatea noastră şi a copiilor noştri stă în puterea lor. Nimic nu este imposibil atâta timp cât există voință şi împreună putem face o lume mai bună, mai sănătoasă. Totul a fost construit cu paşi mici şi indiferent de rezultatul pe care îl vor obține azi sunt convins că acele cifre se vor modifica în favoarea noastră. Acesta este sloganul nostru: " Un fruct sau o legumă pe zi în plus, un om maj fericit şi mai sănătos! Trăiește sănătos !  ". Restul o să vină de la sine, noi doar atragem un mic semnal de alarmă că direcția în care au luat-o lucrurile nu este cea bună.

-Vă mulțumim pentru timpul acordat şi vă doresc mult succes în campania pe care ați început-o.

Pe mine una discursul domnului antrenor m-a convins. Eu vreau o lume mai sănătoasă pentru mine, dar şi pentru copiii mei, pentru urmaşii lor. Tu ce decizie ai luat? Pe care din cele două echipe o susții?

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2017.

marți, 3 octombrie 2017

Topul lunii Septembrie

   

 Se pare că în luna septembrie am avut o lună de notă de 10 în adevăratul sens al cuvântului. Am citit 10 cărți, una mai frumoasă ca alta, dar de data asta nu o să întâmpin dificultăți în a o alege pe cea care m-a impresionat cel mai mult.


1. Aleasa Dragonului - Naomi Novak, recenzia aici

2. Când înflorește liliacul- Martha Hall Kelly, recenzia aici

3. Roșu de rubin- Kerstin Gier, recenzia aici

4. Albastru de safir - Kerstin Gier, recenzia aici

5. Amantul - Jodi Ellen Malpas, recenzia aici

6. Salut, rămas-bun şi tot ce se întâmplă între ele- Jennifer E. Smith, recenzia aici

7. Hopeless Fără speranță- Colleen Hoover, recenzia aici

8. Contract marital: Anastasia - Alexa Drăgan, recenzia aici

9. Spune-mi dacă zâmbești - Eric Lindstrom, recenzia aici

10. Șoapte de iubire - Jamie McGuire , Teresa Mummert, recenzia aici



Fără drept de apel câștigătoarea din această lună este Când înflorește liliacul. Povestea Kasiei m-a emoționat până la lacrimi și asta trebuie să însemne ceva, nu? Voi ați citit-o?